DR. FR. W. FOESTER „Îndrumarea vieții“

Carte de zidire sufletească

II. Formarea voinței
 

5. Punctualitatea Există un șir întreg de îndatoriri exterioare care câștigă o adâncă însemnătate lăuntrică și pot să ajungă un puternic mijloc de educație, dacă le îmbrățișăm de bunăvoie și le folosim ca exerciții întru disciplina de sine. Printre aceste îndatoriri exterioare este și punctualitatea. Ea va căpăta o putere nouă de atracție, dacă o privim ca pe un exercițiu de voință, ca pe un exercițiu de rezistență contra puterii întâmplărilor și circumstanțelor exterioare. Câți oameni nu se lasă duși de întâmplare, abătuți de la planurile, ba chiar și de la convingerile lor! Un autor francez a scris o carte despre trebuința de a nu te lăsa mânat de întâmplare. Cum înveți însă arta de a te elibera de entropia împrejurărilor? Într-un caracter tare, direcția fără greș a vieții este înnăscută; dar și caracterele amestecate și mai slabe pot să-și sporească puterea asupra a ceea ce le stingherește din afară, numai dacă se pricep să întrebuințeze în viață puterea educativă a lucrurilor mărunte. Punctualitatea ne dă, în această direcție, un ajutor deosebit de productiv. Înțelegem bine acest lucru, doar când ne dumirim asupra cauzelor nepunctualității noastre. Firește, avem mereu o scuză la îndemână; la o cercetare mai intimă, știm bine că, în fond, de cele mai multe ori, nu există nicio scuză pentru cel care vrea să fie cu adevărat punctual. Își va lua măsuri, ca om prevăzător, pentru situații neprevăzute: se va scula fără milă de la treabă, de la citire, de la conversație sau odihnă, îndată ce timpul nu-i va mai aparține lui, ci unei apropiate întâlniri sau îndatoriri; își va încheia vizita cu gentilețe, însă fără șovăire, va curma întâlnirile pe stradă, cu bunătate, dar fără cruțare, și, în mijlocul celor mai încurcate situații, își va pregăti, prevedea și pune totul la cale, în așa fel încât să nu fie o victimă a unor accidente de ultim moment, a unor nasturi rupți, a unor mănuși sfâșiate sau a unei haine pătate. În această punctualitate mai dinainte orânduită, se afirmă adevărata strategie a omului contra puterii întâmplărilor. Cine caută să exerseze în acest sens va simți toată greutatea unei astfel de precizii și va observa, totodată, cât este de folositoare pentru încordarea puterilor voinței. În același timp, va înțelege însemnătatea ideală a lucrurilor mici. Va băga de seamă că această punctualitate este concretă și rodnică pentru îndrumarea vieții unui om de caracter, a omului care nu se lasă oprit ori abătut nici din dreapta, nici din stânga, ci lucrează după un plan hotărât și cu o convingere matură, își vede de drum netulburat, ascultând de cuvintele rostite pentru cei viteji și credincioși: Cine stăruie neclintit într-un gând smerit și binecuvântat de Dumnezeu, acela făurește lumea după dânsul. Severa critică de sine față de toate scuzele pentru întârziere reprezintă, de asemenea, o pavăză sufletească de mare preț față de filosofia scuzei, întărind simțul de răspundere personală. Dezvoltarea cea mai înaltă a sentimentului onoarei într-un om se arată nu într-o purtare iritată față de semeni, ci în respingerea oricărei scuze pentru greșelile și eșecurile proprii. De bună seamă, există și scuze valabile. Dar caracterul tare știe un lucru: poți să fii liniștit, cu toată firea ta nervoasă; poți să fii cinstit, cu toată sărăcia; poți să rămâi curat, cu toate imboldurile și ispitele, oricât de puternice. Cine privește mai de aproape punctualitatea va descoperi că ea n-are a face numai cu energia personală a vieții, nu este numai o oglindă a caracterului, ci este și o chestiune de cultură socială, pentru că poate să ne trezească și să ne ascută conștiința și în această direcție, îndată ce suntem punctuali în chip voit și prindem spiritul punctualității în înțelesul și în cuprinsul său mai adânc: oare punctualitatea nu exercită și nu întărește simțul de cuviință și credință în legăminte de încredere și de respectare a cuvântului? Este oare indiferent pentru cultura noastră lăuntrică dacă rămânem surzi în această privință și ne lăsăm în voia nepăsării sau dacă descoperim măreția lucrurilor mici? Punctualitatea este politețea regilor, spune o vorbă cunoscută. Iar noi trebuie să spunem: punctualitatea are în sine ceva regesc, fiindcă dezvăluie o stăpânire regească asupra vieții.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: