Folclor sau… poezie socială?

Sunt unii (și specialiști, și ne) care de la o vreme se întreabă dacă mai avem folclor, iar dacă da, care va fi fiind acesta.
 

Un argument (bun și de „da”, și de „nu”) pus în sprijinul rezolvării acestei interogații ar fi, de exemplu, că așa-numitul folclor de canal specializat de televiziune (și avem destule), de hram (plus alte sărbători locale, cu caracter politico-administrativ), de spectacol și, mai ales, de nunți și de botezuri se mai ține doar într-o singură funcție, cea de divertisment. În „lada de zestre” arar dacă mai caută cineva ca să mai găsească ceva, iar făcătorii de folclor, așa cum sunt trecuți ei pe copertele CD-urilor, sunt textieri, compozitori, aranjori muzicali etc. …Și iată că, la un cu totul alt capăt al realității de azi, se întâmplă să existe inși (unii se numără printre cititorii ziarului și se încumetă să ne bată în ușa redacției) care, iacă așa, știu ei cum (deși nu întotdeauna sunt în stare să explice cum), aproape într-un mod genuin („aproape”, întrucât, mai mult sau mai puțin, sunt contaminați de educație, de literatura cultă), au niște gânduri, le întrețes, le pun pe hârtie, le memorează, le zic și altora… Și nu e vorba despre bancuri! Mai ieri ne-a vizitat suceveanul Gheorghe Mocanu, mai întâi înțelegându-l în postură de „povestaș” sau emitent de „orații” personale (ni s-a părut clar că mai curând îi place să fie ascultat decât citit), pentru a ne lăsa apoi două texte „Of…, of” și „Viață nouă”, versificări în rimă ba îmbrățișată, ba împerecheată, ale unor percepții (veți vedea, nu de aspect strict personal; dar nu neapărat de largă generalizare) despre… „viața nouă”. Cum cotidianul nostru (adică și al dumneavoastră) nu-i gazetă literară, nu i-am făgăduit că i le vom publica, dar pentru că există și pentru conținutul lor ne-am zis că nu-i rău să vestim câte un eșantion. „…Foști copii crescuți de tine (Românie – n.n.)/ Au ajuns acum majori./ Tu le-ai dat funcții înalte,/ Ei te vând la profitori./ Multe-afaceri păguboase/ Fără lege, fără noimă,/ Nu se mai numesc hoție,/ Se numesc acum… Reformă”. Sau: „Azi e zi de sărbătoare,/ Iese lumea la votare/ (…)/ Ne dau zahăr și ulei/ Să votăm cei puși de ei./ Azi ne dau lapte și miere,/ În curând, catran și fiere/…/ Noi votăm să ne conduceți,/ Nu de râpă să ne duceți…/ Ce popor din lumea asta/ Își dă țara pe doi bani?!/ Am ajuns la coada cozii,/ Cei din urmă din Balcani…”. Acum, spuneți și dumneavoastră: Ce va fi fiind „fenomenul” din care face parte și Gheorghe Mocanu: folclor sau… poezie socială?!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: