DR. FR. W. FOESTER „Îndrumarea vieții“

Carte de zidire sufletească

 

Introducere 1. Dezordinea timpului nostru La ce ne mai trebuie o călăuză în îndrumarea vieții? Cărțile religioase nu spun omului cu claritate ce are de făcut și ce are de lăsat la o parte? De bună seamă că da. Numai că tinerii din zilele noastre sunt puși la o grea încercare. Mii de glasuri se ridică astăzi împotriva înțelepciunii, a tradiției și o învinuiesc că nu mai are dreptul să dea legi omului. Poruncile ei nu mai sunt potrivite culturii actuale, sunt vrăjmașe vieții și certate cu realitatea. Se vorbește despre o nouă morală și despre o răsturnare a tuturor valorilor. Un haos de păreri potrivnice a luat locul adevărurilor temeinice și recunoscute ale vieții. Nesiguranța aceasta nu este o mare primejdie pentru caracter? Te poți oare educa și desăvârși singur, dacă nu ai un țel limpede? Poate artistul să-și dăltuiască marmura, dacă o icoană ideală nu-i călăuzește mâna? Unde este adevărul? Ce este binele? Autorul caută în cele ce urmează să dea câteva răspunsuri la aceste întrebări. Nu însă din propria-i înțelepciune. Nu este dintre aceia care se consideră chemați să scoată o morală nouă din micile încercări ale vieții sale. El este încredințat că, pentru a dura idealuri de viață temeinice, trebuie o pătrunzătoare cunoaștere a vieții și a oamenilor, o biruință eroică asupra patimilor și a egoismului, cum nu mai întâlnim decât la puține persoane. Iar acestea au mărturisit în toate timpurile același adevăr sau au năzuit spre dânsul. De aceea, în lămuririle următoare, vom asculta povața lui Goethe: Adevărul e demult găsit: Spiritele nobile el le-a reunit. Vechiul adevăr să-l prinzi! Pentru că autorul nu se adresează numai credincioșilor, ci și celor care se îndoiesc sau care și-au pierdut credința, în cele ce urmează a înlăturat aproape orice chemare la sentimentele și cugetările religioase. El ia cunoașterea de sine și de viață a cititorului drept martori ai celor ce are de spus. Astfel, nădăjduiește să ajute în lămurirea lăuntrică pe toți cei care își dau seama ce este caracterul și năzuiesc spre caracter, împotriva flecarilor și negustorilor de cuvinte care, prin discursuri false și goale despre libertate, caută să-l facă pe om indiferent față de roadele mai bune ale sufletului său. Socrate spune undeva că știe foarte bine că va fi osândit de atenieni, tot așa de sigur cum un doctor ar fi învinovățit de un tribunal de copii că prescrie doctorii amare, că arde și taie pe bolnavi. Avem și astăzi astfel de cofetari care, cu filosofia lor de dulcețuri, ridiculizează și acuză învățătura cea adevărată a sănătății sufletului. Să dea Dumnezeu ca tânăra generație să nu semene cu acest tribunal de copii și, printr-un sănătos imbold, să înțeleagă că tot ce este nobil se află numai acolo unde ni se pun mari exigențe pentru biruirea de sine.

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: