Întâmplarea (oare doar întâmplarea?) face ca tocmai în aceste zile să iasă de sub tipar o carte masivă (1296 pagini!), de reconstituiri și restituiri literare, care încorporează (aproape) tot scrisul genialului de poet în doar câțiva ani de activitate creatoare (1950-1956), mai precis, până la vârsta de 21 de ani – o performanță neînregistrată de nici unul dintre truditorii peniței din literatura română și poate că nu numai din această literatură! Pentru realizarea acestei ediții – poate că „Marea Carte Labiș” visată de generosul său prieten, poetul Gheorghe Tomozei (ajuns și el, din păcate prea devreme, „o amintire frumoasă”), de la care ne-a rămas și sugestia titulaturii – a fost nevoie (precizează realizatorul monumentalei apariții editoriale, istoricul literar Nicolae Cârlan) de o trudă filologică și editorială la care nu s-ar fi încumetat a se angaja decât un ins cu mentalitate de salahor, căci, în afara investigării tuturor edițiilor de până acum (marcate de greșeli derutante și chiar amputări nu o dată mutilante pentru forma originală, erori/orori care au fost, bineînțeles, corijate, pentru a-i conferi textului acuratețea primordială), a trebuit despuiată și o mare cantitate de presă (nu numai) literară (cotidiene și periodice), ca să nu mai vorbim de explorarea manuscriselor (un univers menit, se vede treaba, să rămână, încă, neepuizat definitiv). A rezultat o re(con)stituire ale cărei semnificații și conotații relevante nu numai în plan literar urmează a fi puse în evidență de (eventualii) exegeți, atât de preocupați, totuși, de promovarea postmodernismului care este ceva… care nu se există. Cartea conține, cum era și de așteptat, în primul rând poezii, antume și postume (acoperind circa jumătate din numărul paginilor), multe dintre ele necunoscute (recuperate din cotidiene și periodice), iar o parte chiar inedite (extrase din plasma laboratorului de creație al poetului – manuscrisele sale de la Muzeul din Suceava sau de la Academia Română). Secvențe substanțiale și relevante sunt dedicate și celorlalte sectoare ale artei literare abordate de Nicolae Labiș: proză, publicistică, eseistică, dramaturgie, critică literară, traduceri, folcloristică și corespondență (aceasta nu numai cu semnificație documentară), pentru prima oară adunate la un loc, împreună cu poezia, între copertele aceleiași cărți. Se relevă astfel nu numai dimensiunea extraordinară a muncii creatoare a poetului de la Mălini, dar și direcțiile, căutările sale în privința intențiilor, rămase, după cum se și observă, ca certe virtualități, pe care ar fi fost (mai mult decât) posibil să le acopere cu forța sa creatoare ieșită din comun, dacă Pasărea cu clonț de rubin nu l-ar fi zdrobit când abia împlinise 21 de ani, privând literatura română de rezultatele unei activități creatoare zămislite de o personalitate puternică și laborioasă care, așa cum s-a remarcat, putea fi „un nou Eminescu”. Cartea de față confirmă această prezumție. REDACȚIA
Comentarii