Nicolae Iorga și Marea Unire de la 1 Decembrie 1918

 

La 28 noiembrie s-au împlinit 73 de ani de la uciderea mișelească, de către legionarii extremiști, a celui ce a fost Nicolae Iorga, genialul savant, profesor, istoric, care a ocupat timp de o jumătate de secol un loc de prim plan în cultura și viața politică a României, lăsând una dintre cele mai vaste opere și sinteze chiar pe plan internațional. Personalitatea lui Nicolae Iorga a fost covârșitoare. George Călinescu îl compara cu Voltaire. Cărturarul patriot a limpezit, a menținut, mai mult decât înaintașii săi umaniști, iluminiști, romantici ori reprezentanți ai istoriografiei critice, conștiința trează a poporului în lupta pentru libertate, dreptate, independență și unitate românească. El a argumentat și a dovedit cu toate armele istoriei și ale științelor speciale ale acestei discipline și, chiar cu cele lingvistico juridice, obârșia neamului nostru, permanența, continuitatea, unitatea politico-statală, bazată pe identitatea etno-demografică și culturală. Pe Nicolae Iorga l-a preocupat toată viața ideea unității naționale, susținând-o prin lucrările sale științifice, tipărite în limbi de largă circulație, dar și popularizând-o, în dificila luptă de culturalizare a maselor. Universitatea populară de la Vălenii de Munte a fost o citadelă a culturii populare. Publicația „Neamul Românesc” a difuzat-o și vitejilor de la Mărășești, Mărăști și Oituz, atunci când a fost voluntar pe front corespondent de război, cu gradul de soldat. Apostolatul lui Nicolae Iorga în istoria aspiraților ineluctabile ale neamului nostru s-a ilustrat în cadrul „Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor”, înființată la 24.01.1891, la cererea studenților bucureșteni, a sprijinit eforturile „Astrei sibiene” pentru o atitudine mai hotărâtă în chestiunea națională a românilor transilvăneni, năpăstuiți și prigoniți de către austro-ungari. Din anul 1907, Nicolae Iorga, în calitate de președinte al Ligii, în perioada 1914-1918 a călătorit în Transilvania și Bucovina, hăituit și arestat de jandarmi a organizat congrese în țară, a inițiat și ridicat statui – simbol lui Cuza Vodă la Iași și Craiova, a organizat pelerinaje la Putna și la Mănăstirea Dealu – vorbind de Mihai Viteazul, „cel ce nu se poate odihni”. În ziua de 14/27 august 1916, atunci când a sunat clopotul de mobilizare, s-a creat o atmosferă pe care nimeni nu o poate zugrăvi mai bine decât următoarele cuvinte ale lui Nicolae Iorga: „A sosit un ceas pe care-l așteptăm de peste două veacuri, pentru care am trăit întreaga noastră viață națională, pentru care am muncit și am scris, am luptat și am gândit… A sosit ceasul în care cerem și noi lumii, cinstit, cu arma în mână, cu jertfa a tot ce avem, ceea ce alte neamuri mai fericite au de atâta vreme, unele fără să fi vărsat o picătură de sânge pentru aceasta, dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu ne da nimănui, ca robi, rodul ostenelilor noastre.” Fără educație patriotică și civică, fără contribuția lui Nicolae Iorga, nu s-ar fi ajuns poate la acel an 1918 – la făurirea României Mari, savant care la 9 decembrie 1919, în Parlamentul României, spunea: „Simt fericirea nespusă”. La temelia actului ireversibil de la 1 Decembrie 1918 se află și o părticică din cugetul, simțirea și sufletul generos ale marelui patriot Nicolae Iorga. (Gl. bg. (r.) ZAHARIE COJOCARU, președintele Filialei Suceava a ANCMRR „Petru I Mușat”)