Ghebele la ele „acasă”

Să fie cumpărate de pe taraba unei piețe. Desigur mă refer la cine nu are posibilitatea să ajungă, pentru a le descoperi în sânul pădurii. Plăcerea și chiar emoția de a le desprinde cu mâna din iarbă, cel mai ades însă din jurul unei cioate sau chiar de sub coaja ei!

 

E o trăire pe care autorul a avut-o și o mai are atunci când e sezonul lor. La noi se mai denumesc și pipinci. Au un deliciu aparte consumate prin prepararea după găsire și sunt excelente în diferite forme de conservare. Prin munții Izvoarelor Sucevei în aceste zile le afli din abundență și fac concurență cu hribii. Aceștia se vând ,,la mașină” adică la colectori care-ți oferă pentru un kg între 4 și 6 lei. Spre deosebire de pipinci care nu sunt ,,zgârcite” la căutat, hribii au locurile lor pe care dacă nu le știi, colinzi pădurea aproape fără rost fiindcă dai peste ei, după lungi căutări, doar întâmplător și-i mai mare truda decât folosul. Oricum aceste câteva bunătăți ale muntelui, fie că ne aduc un câștig de bani, fie că ne folosesc ca hrană provenită dintr-un mediu ecologic. Deci, să prețuim pădurea nu s-o distrugem, mai cu seamă, prin tăieri ilegale. (DECEBAL ALEXANDRU SEUL)