Exercițiul

Romanul „Sînt o babă comunistă” (Polirom, 2007) al scriitorului ieșean originar din Botoșani Dan Lungu, deja tradus în câteva limbi (acum cel puțin 10), începea să fie bine cunoscut, în anii de după publicarea lui în România, și în țări precum Franța sau Germania. La vremea aceea, reamintindu-i o călătorie făcută alături spre Mălini (din anii ’90, în contextul Concursului de poezie „N. Labiș”), Dan Lungu îmi răspundea prompt câtorva întrebări pentru „Bucovina literară”, una vizând chiar receptarea romanului „Sînt o babă comunistă”:

 

„Da, chiar mă simt un autor citit. Uneori poate mai citit în străinătate decât în România. Am multe feedbackuri și simt cum cărțile mele comunică cu lumea și publicul de astăzi. Pe adresa editurii a sosit, de pildă, o scrisoare emoționantă a unei adolescente din Franța. O tânără româncă plecată în lume mi-a scris pe mail că, citind «Sînt o babă comunistă», a reușit să-și înțeleagă părinții, iar o doamnă în vârstă mi-a mărturisit că acest roman a ajutat-o să se împace cu sine, să-și accepte propriul trecut…” …Am revenit aici asupra acestor rânduri întrucât mi se pare că filmul după romanul lui Dan Lungu (rescris pentru ecrane de un prozator contemporan important, Lucian Dan Teodorovici, născut la Rădăuți și copilărind la Dornești), la care suntem invitați în această săptămână la Rădăuți și Suceava, poate constitui un bun exercițiu (în funcție de vârste și de experiențe) de a ne reaminti/a ști, de a ne înțelege/a-i înțelege.