L.D. CLEMENT
De asemenea, interesant este că cercetarea prevede drept condiție de lucru ignorarea „citării mutuale” (realizată de instanțe mediatice diferite, din același trust, în scop de susținere sau publicitar), însă, pe de altă parte, pune într-o anumită lumină relații de dincolo de grupări oficiale și vizibile; anume preferințe de a se apela, când e cazul, la informații de la A sau B (însă nu de la C ori D). Și de a genera clasamente (pe print, tv, radio, site-uri, business, subiecte) care par a avea o oarecare legătură cu piața reală a mediei românești doar prin aceea că ar „confirma” rezultate recente de audit anunțate de o anume structură de specialitate. Ar trebui să înțelegem, așadar, că se citează ce se vinde mai bine și ce se presupune că ar fi de calitate „certificată”. Spun asta gândindu-mă, de pildă, că, la categoria print, cotidianul România liberă iese ca fiind cel mai citat (nu din toată presa scrisă, ci din cele numai 13 publicații tipărite avute în vedere), și asta cu performanța de… 15 menționări într-o lună. Sau că nume de ziare apar concurând și în zona site-urilor (în contextul în care informația din edițiile de print și cele online nu este neapărat diferită), cu publicații (doar) online. Sau că studiul nu are în vedere 3 dintre agențiile de presă importante, deși ele sunt în primul rând (și prin tradiția de lucru în presă) generatoare de material „de citat”… …Iar toate aceste calcule se fac când, de fapt, metoda unor astfel de citări este menită tocmai pentru a se ocoli realitatea tangibilă și sursele primare. Așadar, ca să se evidențieze ce trebuie de evidențiat, punem preț pe intermediari și intermedieri?
Comentarii