Un punct de vedere

Iubirea aproapelui

Motto: „Ultima ratio” (lat. Ultimul argument) Cuvintele aparțin lui Richelieu și au fost înscrise pe tunurile franceze
 

De curiozitate, vreți să știți cum s-ar traduce liber cuvintele rostite de savantul grec Arhimede „Noli tangere circulos meos!”, adresate unui soldat roman? Această traducere liberă a și fost realizată de un valah din ținuturile secuizate, aflat întâmplător la Băile Tușnad, unde era adunată „toată floarea cea vestită” a maghiarimii și, văzând el acolo pe Viktor Orban, ăla împroșcat cu bulion de două adolescente (nu erau din plebea valahă) pentru că nu erau luate în Ungaria, a zis el tare, să fie auzit la București și la Budapesta: „No, mă, nu te atinge de țara mea că te strâng de gât!” La București n-a prea fost auzit, că nu era timp de asta: Ponta, despre care am zis că este copilot la drama românilor, a spus ceva despre neobrăzarea lui Tökés, el este ocupat cu coabitarea, care se reduce la a se spurca personal și la a colabora instituțional, trebuie să-l credem, el este Ponta – SPL (Societate cu Putere Limitată!), vrea să mâncăm mai multă pâine, treaba lui; Dușa, cică, i-ar face dosar penal aceluiași popă eretic, iar președintele nu se bagă, pur și simplu, el vrea să aibă acces liber, după încheierea mandatului, la vilele de protocol de prin Covasna, așa că de ce să se pună rău cu cine nu trebuie. Și, iarăși, suntem lăsați să înghițim aceleași lături și spurcăciuni secuio-maghiare, aceleași insulte din același arsenal naționalist-șovin și revanșard, vechi de aproape o sută de ani, îmbogățit, ici și colo, după fantezia fiecărui soldat din hoarda lui Arpad. Tot din fantezie, la Sfântu Gheorghe, o tânără, dovedită, până la urmă, a fi din etnia nobilă secuio-maghiară (toți credeau că este o Elena, când colo era o Ilona) a făcut ceva cu/sau pe steagul secuiesc, prilej de reflecție că nu numai la noi sunt din ăștia care o iau hăisa. Altfel, toate manifestările antiromânești au decurs normal; Universitatea de vară de la Băile Tușnad a maghiarimii de pretutindeni a împărțit pliante și hărți cu Ținuturile secuizate și cu Ungaria foarte mare, de dă pe dinafară, în secret au fost numărate armele de prin depozitele clandestine, uniformele au fost puse la loc de păstrare, s-au numărat iar membrii Gărzii maghiare (secuiești) și li s-a reamintit fiecăruia pe care valahi îi are de trecut prin ascuțișul sabiei, numai de-ar veni momentul favorabil. Ungurimea și secuimea înfierbântate au crezut că, după ce au deschis un birou propagandistic la Bruxelles, pentru reclamă turistică, se zice, li se permite să apuce toată mâna Comisiei Europene, de la care au cerut (să vezi la ce-i duce capul!) protecția și apărarea naționalităților (ei se cred națiune!). Ba, au avut neobrăzarea ca UE, Comisia Europeană, să legifereze pentru ei – adică ei nu vor să respecte legile României, ei se pun sub protecția UE, de la care cer drepturile ungurilor, fără să țină seama că și alții au dreptate. Ați văzut că au avut dreptate: Dumnezeu i-a făcut pe unguri și pe secui și pe urmă a stat și stă și-l ascultă pe popa Tökés cum răstălmăcește învățătura creștină despre iubirea aproapelui, recitește poezia antiromânească a lui Petöfi și am auzit că-i place un singur vers din Minulescu: „Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da”, dă-mi autonomie pentru Transilvania, pentru care trebuie un steag separat (sunt chemați specialiștii să-și dea cu părerea), și dă-mi un culoar între secuime și Ungaria, redusă la o treime de Trianon, care să fie căptușit cu unguri, secui, alte minorități, inclusiv români, dar care, obligatoriu, să fie trecuți drept unguri. Chestia culoarului a fost pusă în practică de Horthy, în perioada stăpânirii asupra nord-vestului Transilvaniei, în 1944, când au fost colonizați în Sălaj și Satu Mare vreo 60.000 de secui, dar totul s-a dus de râpă prin pierderea războiului. Tökés e supărat pe România, pe români, ceea ce ar fi fost de înțeles, dar e supărat și pe UDMR, considerat prea moale, înțeles cu toate guvernele de după 1989, rolul de portdrapel al iredentismului fiind atribuit Partidului Popular Maghiar din Transilvania, capabil să promoveze autonomia Transilvaniei, ca prim pas spre alipirea la Ungaria. Dar până atunci (atenție Tökés și compania!), trebuie creată o stare de instabilitate care să arate UE, SUA – NATO, Rusiei și Chinei incapacitatea României de a furniza siguranță și bunăstare pentru minorități. Ca să ne convingem că autonomia Transilvaniei nu-i scoasă din capul lui Tökés, să amintim că, în iunie 1989, șeful Departamentului Internațional al CC al PMSU, Mátyás Szürös, arată că „Cea mai bună soluție ar fi fost să se acorde Transilvaniei autonomie” după cel de-al Doilea Război Mondial. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, diplomatul sovietic Ivan Aboimov, secretar general al Pactului de la Varșovia, a spus că „Ungaria voia să intervenim în România fiindcă spera ca asta să rezolve problema Transilvaniei”. În octombrie 1989, Mátyás Szürös a fost desemnat președintele Ungariei și, în această calitate, a continuat să susțină „autonomia” și „independența” Transilvaniei. Cum nu se mai pune problema unei intervenții militare, Tökés și toți cei ca el încearcă, prin fel de fel de tertipuri, sub masca drepturilor omului, a menținerii identității (ca și cum ar atenta cineva la identitatea secuio-ungurească), a stabilirii altui tip de suveranitate, într-o zonă a României, a afirmării proprietății depline asupra unei părți din teritoriul țării. Să mai reținem că „obiectivele” luptei minoritarilor sunt împărtășite de mulți, deoarece se face educație în acest sens, începând din școală, apoi instituțiile și organizațiile interne și externe, toate cu ținută antiromânească. În marșul lor spre disoluția României, secuio-maghiarii sunt favorizați și încurajați de atitudinea tolerantă, de neintervenție a organelor statului, cele care ar trebui să se ocupe de siguranța țării, dar și de intervenția președintelui statului și a premierului, din moment ce omologii lor din Ungaria își permit să încurajeze și să sprijine mișcarea secesionistă chiar de pe pământ românesc. Eu, totuși, cred că amatorii de autonomii și de stăpâniri peste valahii puturoși se înșală, nici nu-și dau seama că presiunea acumulată ar putea să explodeze. Da, da, popo, românul e răbdător, înțelegător, blând și bolând, însă ar trebui să știi cât și până unde și, cum ești fără măsură, sigur are să ți se întâmple ceva de care își vei aminti mereu. Dacă nu crezi că românii transilvăneni au răbdat numai până la un punct, o să-ți împrospătez memoria cu întâmplări adevărate despre raporturile dintre grofii unguri și țăranii iobagi români. Nobilii unguri (nu toți, evident) sunt ultimii din Europa care n-au renunțat, până la 1848-1849, la „dreptul” primei nopți. Să înțelegeți toți că acest „drept” este o „supremă” umilință, expresie a bunului plac, feudal, prin care fetele iobagilor, în noaptea nunții lor, trebuiau să treacă prin patul nobilului ungur. Reacția românilor s-a lăsat așteptată, tot au zis și au transmis un avertisment blând: „Nu-i bine, măria-ta!” până când l-au prins, i-au atârnat fuduliile de gât, făcându-l paznic la un internat de fete, și i-au dat foc la toată curtea. Asta se întâmpla în ciuda avertismentelor severe date în Dieta Ungariei, de contele Wesselenyi, ca dieta, nobilii, să-și schimbe atitudinea față de români. Până când mai puteți răbda, vă reamintesc, românilor, îndemnul lui Avram Iancu pe Câmpia Libertății (Blaj, 3-5 mai 1848): „Uitați-vă pe câmp, românilor. Suntem mulți cât cucuruzul brazilor, suntem mulți și tari!” Adunați-vă la Țebea, românilor, și reafirmați dreptul vostru asupra Transilvaniei. Adunați-vă la Alba-Iulia și spuneți „lumii large” că Transilvania noastră a fost ciuntită de cei mari care au fixat granița, după 1918; trebuia să se întindă până la Tisa, zonă care, în scrierile medievale, este numită „pascua romanorum” – pășunile romanilor, dar romanii nu mai erau de mult, rămăseseră, însă, românii. Nu trebuie să răspundeți la ură cu dragoste; veți fi luați de proști! Urăște cu aceeași măsură cu care ești urât. Urăște și nu uita că ai fost bătut, scuipat, înjurat, înfierat, deposedat, închis, denigrat, înjosit, prostit, omorât, maghiarizat, spurcat… Dar nu uita că trebuie să-i cinstești pe toți cei care te cinstesc!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: