Coabitarea și-a luat concediu

Prim-ministrul Victor Ponta a plecat în vacanță pentru două săptămâni, lăsându-și ca înlocuitor pe unul dintre viceprim-miniștri, pe generalul Gabriel Oprea, o figură destul de tăcută și ștearsă în actualul guvern, iar președintele se află deja de o săptămână la Neptun și prin alte părți.

 

Chiar dacă cei doi conducători de oști sunt în vacanță, bătălia politică pare mai vioaie ca oricând, fiind dusă pe aceleași fronturi deschise de câțiva ani încoace. În lipsa liderilor, și-au luat armele adjuncții, consilierii, subordonații și oamenii lor din presă. De atâta confruntare, între mass-media Opoziției și mass-media Puterii s-a căscat un hău amenințător care nu prevestește nimic bun. Miza confruntării Fie concediu, fie nu, rămân de disputat mize mai vechi și mai noi, fiecare încercând o victorie politică pe ultima sută de metri, de nu, măcar un procent-două în sondaje. Căci alegerile de anul viitor îi prind pe picior greșit și pe unii, și pe alții. Din păcate, principalii cai de bătaie ai mediilor noastre au puține legături cu buna guvernare și cu viitorul României. Astfel, inculparea lui Dragnea în procesul referendumului și a lui Dan Voiculescu în dosarul de șantaj al Antenelor va stârni discuții aprinse în spațiul public, cu atât mai mult cu cât atât în cazul alegerilor și al campaniilor electorale, dar și în acela al șantajului mediatic, lucrurile n-au fost limpezite niciodată în justiție. Presa ca mijloc și ca țintă Scandalul legat de Antene și de trustul Intact, însă, se amplifică pe zi ce trece, sarabanda acuzațiilor extinzându-se, iată, și asupra altor publicații de către CSM. Încet-încet bătălia politică se mută pe teritoriul vast al democrației, pentru libertatea de exprimare și dreptul la opinie. Iar ecourile și consecințele acestor încontrări ar putea ajunge în PE și nu numai. Un nou front au deschis și liderii formațiunii politice în curs de înregistrare ca partid, Mișcarea Populară, care vor să-și construiască rapid imagine și notorietate, procedând și ei cum au procedat toți politicienii noștri până acum. În loc să lanseze idei, programe și proiecte în jurul cărora să se adune aderenții, în graba de a puncta electoral, ei ies la atac împotriva prim-ministrului Victor Ponta, a Guvernului său și a USL, mai cu seamă a candidatului prezidențial. Numai că muniția de tip portocaliu cu „golănașii”, incompetenții și corupții din tabăra adversă nu mai sperie, darmite să rănească, pe nimeni. De la CFR Marfă la FMI Asta nu înseamnă că scandalurile legate de guvernare ar lipsi. Continuă confruntările între cele două palate, Cotroceni și Victoria, pe seama privatizării CFR Marfă și a cumpărătorului Stoica Gruia. Rămasă deocamdată în stand by, președintele nedorind să ceară întrunirea CSAT pentru a da avizul cerut de guvern, confruntarea asta pare și neserioasă, și politicianistă: dacă intenția de cumpărare este certă, așa cum se spune, dacă negocierile s-au încheiat, dacă bonitatea cumpărătorului este în afară de orice dubiu, atunci nimic nu ar mai trebui să împiedice efectuarea operațiunii. Se vrea neapărat un învingător și un învins? N-ar fi pentru prima dată. Un alt subiect al luptei politice, dar mult mai lipsit de vlagă, este cel legat de încheierea unui nou acord, unul preventiv pentru doi ani, cu FMI, CE și BM. Un acord mult mai lejer ca altă dată, căci nu este vorba de a împrumuta bani, ci doar de a asigura cu adevărat o centură de siguranță, de această dată. Cele 4 miliarde de euro constituie, după șeful Misiunii FMI, Andrea Schaechter, un fel de asistență financiară tampon (buffer) în caz de revenire a crizei economice. Și mai puțin discută mass-media despre ultima rectificare bugetară și despre reducerea TVA la pâine, ca și cum s-ar fi făcut de la sine, fără efortul nimănui. Iată că după noianul de vești proaste, o veste bună nu mai bucură pe nimeni. Consecințele Și asta fiindcă, sufocând spațiul public de câțiva ani încoace cu acuze dintre cele mai grave, bătălia politică nu mai face ratingul de altădată. Dar nici nu a permis vreunei Puteri să se concentreze cum trebuie asupra bunei guvernări. În numele acestei bătălii politice s-au sacrificat reformele, pe post de muniție a confruntării, iar România a rămas o țară înapoiată, greu guvernabilă, la marginea UE. În plus, instituțiile statului de drept se antrenează și ele de o parte sau de alta a bătăliei politice, pierzându-și bruma de credibilitate, iar presa printată de informație a dispărut aproape cu totul. Fără speranțe în ziua de mâine, românii au început și ei cea mai mare migrație cunoscută în istorie.