Cronicarul de la Izvoarele Sucevei

Au trecut doar opt ani de la apariția primului volum al lui Decebal Alexandru Seul, „Zâmbetul” (2005), carte cu titlu predestinat și acum deja a ajuns la al zecelea volum, „Brăduțul din Cer”, apărut la editura „Penumbre” din București. Eu leg titlul acestui volum de titlul editurii.
 

Acest volum încheie un ciclu de trei volume, ciclu prin care autorul a avut ambiția să readucă în mintea cititorului unele evenimente pe care le-a prezentat în paginile publicațiilor „Crai nou”, „Monitorul de Câmpulung” și „Curierul ucrainean”. Nu numai Seul, ci și alți scriitori sau simpli cititori și-au pus de nenumărate ori întrebarea: „Este oportună, necesară și utilă cititorului o carte în care sunt reproduse texte apărute în unele publicații?” Mă alătur acelora care cred și susțin cu tărie că DA. Este suficient să ne gândim la faptul că foarte puțini sunt cititorii care-și formează colecții de ziare, dar biblioteci au infinit mai mulți. Peste ani ți-aduci aminte de eseul „Dacă aș fi putut da timpul înapoi…” al domnului Seul, care ți-a plăcut foarte mult, printre altele, și-ai vrea să-l recitești, dar nu poți, pentru că n-ai păstrat ziarul. Dar, pentru că ai cartea, întinzi mâna la unul din rafturile bibliotecii, iei cartea, o citești și ești… mulțumit. Chiar numai și din acest motiv merită să aduni între coperțile cărții ceea ce-ai scris o viață și ai răspândit în diferite publicații. Domnul Seul, care-a tezaurizat numele a doi domnitori, este un om deosebit. Meseria pe care a practicat-o până la pensie, și chiar dincolo de ea, i-a permis să discute cu toți cetățenii satului, să cunoască până la detaliu viața fiecăruia. Tocmai de aceea eseurile sale sunt luate din viață, pline de tâlc și de savoare. Eu, unul, le-am recitit cu mare plăcere. Titlul cărții este destul de sugestiv. De fapt este o metaforă. Știm că-n credința populară bradul ne duce cu gândul la eternitate. De aceea îl întâlnim în ritualul nunții, al înmormântării și era înălțat pe-o prăjină la poarta celui care-și sărbătorea numele. Autorul și-a câștigat o mare popularitate în sat nu numai prin modul în care și-a făcut meseria, ci și prin aceea că i-a făcut personaje de carte pe mulți din sătenii săi, de la Gheorghiță Proțiuc (preșcolar), sora sa, Georgiana (clasa a II-a), la Mădălina, cântăreață de muzică populară, care a evoluat la televiziune de șase ori, la acei oameni care „au pe umerii lor între 80 și 90 de ani și trăiesc pe meleagul mioritic al Izvoarelor Sucevei”. Cartea se încheie cu un capitol dedicat „Imaginilor din Izvoarele Sucevei”. Păcat doar că nu sunt color, ci doar în alb-negru. Privim în ele silueta maiestuoasă a unui brad falnic, niște clăi de fân, imaginea școlii din sat, a bisericii, monumentul eroilor, și, de ce nu, femei venite cu coșurile la sfințit pasca, dar și… un câine care a adoptat o pisică cu patru pui…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: