Piața mică – 20 de ani de delăsare

Au trecut mai bine de 20 de ani de când locul pe care sucevenii l-au numit încă de la începuturi „Piața mică” reprezintă o necesitate pentru populația din zonele Areni, G. Enescu, Mărășești, chiar o parte din Obcini și pentru care Piața centrală era mult prea departe pentru cumpărături.
 

Primele tarabe în Piața mică au apărut, din aceeași nevoie acută, în anul 1992, ca mai apoi să se dezvolte an după an adunătura de mese și chioșcuri de astăzi și care, din cauza lipsei utilităților și a altor condiții legale de funcționare, a existat mulți ani fără posibilitate de autorizare. Foarte repede, în piața în formare a luat ființă și o circumscripție veterinară ai cărei medici au început să monitorizeze siguranța alimentelor. Au apărut tot mai mulți comercianți, inclusiv cei de produse industriale din spatele pieței, dar și o anumită „faună” specifică unor astfel de zone comerciale, ceea ce nu a fost absolut un lucru rău pentru sucevenii care s-au trezit la un moment dat că pot cumpăra din Piața mică de toate, ieșind pe deasupra și cu inima împăcată că au miluit vreo câțiva ciungi și opăriți. Din păcate, tot 20 de ani au trecut de când edilii orașului s-au frăsuit, dar niciunul nu a reușit să facă din acest loc dacă nu o piață modernă, măcar una civilizată; deși toți și-au trecut printre promisiunile electorale, într-o formă sau alta, acest obiectiv. Urmărită parcă de ghinion sau mai degrabă de ignorare, delăsare și, mai nou, de lipsa de bani, piața din cartierul George Enescu arată în continuare mai rufoasă și mai haotică decât un obor de vite de pe malul apei. „Cu excepția primarului Constantin Sofroni, Dumnezeu să-l ierte, pe timpul căruia s-a realizat un plan urbanistic de detaliu (PUD), niciun primar n-a făcut, cu adevărat, ceva pentru piața asta” ne-a declarat medicul veterinar Marian Erdei. Comercianții, unii și de peste 20 de ani „în serviciu” în acest loc, s-au descurcat singuri, făcându-și culcuș la tarabe după cum i-a dus capul și nevoia, ba pe crivăț, ba pe ploaie, ba pe arșiță de 35 de grade, mulțumiți că uneori vânzarea merge bine, că nu verifică nimeni dacă certificatul de producător e „pe bune” și că tarifele de piață au rămas încă rezonabile. Aleea de acces în piață, „șapte văi și-o vale-adâncă” ! Aleea de acces dinspre strada Universității s-a lărgit, e drept, după ce comercianții de pe marginea ei au fost nevoiți să intre cu vânzarea în interiorul chioșcurilor reconstruite din bani pro-prii sau să-și salte cu totul „talciocul” de pe margine. Și este largă aleea, numai bună uneori pentru mașinile care n-au ce căuta acolo, împiedicate chipurile, să intre de o barieră. Dar și fără un autoturism ce amenință să dea peste căruțuri cu copii și oameni bătrâni, aleea cea largă a rămas o capcană pentru trecători. Cu umor excesiv, am putea spune că pe alee s-ar putea cânta, cu material didactic aplicativ, șlagărul interpretat demult de grupul „Song” „Șapte văi și-o vale-adâncă”. Deoarece cam așa se prezintă calea suceveanului spre Piața mică. Mai întâi pentru că, în încercarea de a face accesul în magazinul său mai ușor, omul și-a uns la intrare câte un petic de beton, dar care nu corespunde nicicum cu peticul din stânga și nici cu panta șuie și spartă din dreapta. Altfel spus, drumeagul este un joc periculos de bucăți cu „n”-șpe planuri de înclinare, aici cu o gaură, colo cu un prag. Cele mai riscante pentru integritatea corporală a sucevenilor au rămas însă căminele de canalizare, ridicate pe delușoare de 20 – 25 cm deasupra așa-zisului nivel al aleii și de care, în ciuda faptului că sunt astfel de multă vreme, lumea încă se împiedică și uneori chiar cade. Nu este deloc de mirare că multe persoane străbat aleea în poziția ghiocelului, cu ochii în pământ, prea concentrate să răspundă vreunui salut. Printre tarabe, calci în gropi și-ți plouă în creștet Printre tarabe, încălțămintea plată este obligatorie. Orice femeie cu tocuri riscă mult, pentru că aleile dintre mese sunt găurite ca de grenade explodate. „Aleile sunt o nenorocire. Își rupe lumea picioarele dacă nu se uită pe unde calcă. Dar se uită, că s-au învățat, săracii. Să vedeți când plouă ce frumos este! Sunt găuri între mese, n-au oamenii nici pe unde ocoli, așa că o iau de-a dreptul prin apă. De sus curge, la picioare au apă, cel mai fain, nu? Dar ce să faci? De atâția ani zic că fac piața asta că nici nu-i mai bagi în seamă” a spus N.R., comerciant cu state vechi în Piața mică. Administrația a apucat în urmă cu câțiva ani să acopere două dintre aleile dintre mese, iar pe restul piețașii s-au adaptat anotimpurilor. Pături, folii de plastic de mai multe culori, de pe care se scurge în capul lor și al cumpărătorilor, după caz, ploaia sau zăpada topită, compun deasupra aleilor neacoperite un coviltir lunguieț, bălțat și ridicol, care e totuși ceva mai bun decât nimic, cam ce a făcut primăria, indiferent în mandatul cărui primar, pentru civilizarea pieței din cartierul G. Enescu. Surâsul apare instantaneu la comercianți când pot vorbi și de bine Piața mică. Sigur că au unde merge „la budă”, iar acolo, contra a doar 50 de bani (în Piața mare e 1 leu), e curat și se ard și bețișoare parfumate. Dacă au nevoie de apă, au și asta de unde lua, de la singura sursă din incinta pieței, o pompă din preajma aceleiași „bude” parfumate. Apoi nu se mai plâng. E un an bun, piața e plină, iar pe alocuri chiar mai ieftină decât cea din centrul Sucevei. „Șterg” pereții ca să intre la casele lor Lăsatul de izbeliște al Pieței mici a făcut viața grea și insuportabilă sucevenilor care locuiesc la blocul E 22, poziționat în spatele acesteia. Bieții oameni, în special cei de la scara A, mulți de vârste la care nervii nu mai rezistă atât de bine sub stres, nu mai au liniște și nici loc destul să intre în scara blocului. Mașini ale comercianților sunt trase aproape până în peretele blocului, altele chiar până la scările de la intrare. Ca să iasă sau să intre în scară le rămâne de obicei o nișă îngustă pe care o parcurg prelingându-se cu spatele la zid. Altfel au stat treburile până acum doi ani. Oamenii aveau în față trandafiri, arbuști, gard viu care opreau mașinile să ocupe spațiul din fața scării de bloc. Lucrările de reabilitare în rețeaua termică a orașului au smuls însă gardul viu, au distrus spațiul verde care, împreună cu fâșiile ce se numeau cândva trotuare, au fost cotropite imediat de piețași, cu mașini, lăzi, pepeni și iar mașini. Locatarii ar putea ieși din bloc printre niște bălării, lăsate intenționat netăiate în partea dreaptă a intrării, ca nu cumva mașinile să se suie și acolo. Este riscant însă, pentru că, imediat ce ar ieși dintre buruienile cât un stat de om, ar nimeri într-un canal fără capac din care a și fost „cules” cu ceva vreme în urmă un copil căzut acolo. Când încearcă să protesteze față de proprietarii mașinilor de care nu mai încap, treburile degenerează. „Am încercat să le spunem să nu mai intre cu mașinile peste noi, dar e greu să redau înjurăturile pe care le-am primit. Nu te poți pune cu ei mai ales când ești om bătrân, că poți face, naibii, un infarct. Dar nu se mai poate suporta, nu mai poți îndura să nu mai poți intra în casa ta, să n-ai parte de liniște și de un trai omenesc. Nu se întâmpla așa ceva înainte, când aveam gardul viu. Acum uitați ce este aici, au distrus tot după lucrări și nimic n-au mai refăcut. Toate erau plantate de noi, de mine chiar, de când ne-am mutat în bloc, acum 30 de ani. Îmi vine să plâng când văd ce a rămas” ne-a spus Ilie Macovei, om de 70 de ani, care locuiește în blocul de lângă Piața mică. În numele întregii scării A a blocului E22, omul s-a plâns și la Primărie, și nu numai o dată, dar a rămas cu plânsul în ochi. O piață civilizată, într-o zi, când vor fi bani Pentru Piața mică nu au fost bani nici atunci când erau bani. Paradoxal, pentru toate piețele Sucevei (cu excepția Bazarului) nu s-a investit decât mărunțiș, în condițiile în care acestea aduc bani bunicei, mult mai mulți decât alte sectoare administrate de municipalitate, chiar dacă tarifele pentru comercianți au rămas la nivelul anului 2004. Dar ca să ceri oamenilor mai mult, trebuie să le dai nițel mai mult confort, iar cum așa ceva nu s-a întâmplat, complicitatea funcționează; „noi nu scumpim, voi nu clămpăniți”. Din păcate, de mulți ani, fondurile produse de piețe nu se prea întorc în piețe, ci astupă alte nevoi ale bugetului local. Anul acesta, cel mai sărac se pare din ultimii nu mai știm câți, e chiar o fantezie să mai miște ceva în Piața mică. N-au fost bani nici anul trecut, iar în restul anilor, dacă au fost, s-au dus spre alte investiții „care ne doare”. Ce nu s-a făcut 20 de ani pe cheltuiala municipalității s-ar putea face, cândva, pe bani europeni. Cel puțin așa speră Grupul local de sprijin, printre care și „Crai nou” Suceava, al proiectului „Piețe urbane sustenabile” derulat de Primăria Suceava prin programul URBACT II. Parteneri în proiect sunt mulți și credibili, autorități locale și specialiști din Barcelona (Spania), Dublin (Irlanda), Londra (Anglia), Torino (Italia), Toulouse (Franța), Wroclaw (Polonia), Pecs (Ungaria), Attica (Grecia). Sunt anticipate în realizarea lui trei etape, în derulare în acest moment fiind a doua, respectiv faza de planificare strategică, ce constă în demonstrarea fezabilității unei piețe locale de produse agroalimentare și de artizanat sustenabile, concomitent cu impulsionarea afacerilor producătorilor de mărfuri tradiționale. Complicat limbajul de specialitate, dar e de bine. Sunt vizate în proiect Piața centrală, Piața mică și Piața Burdujeni, dar pentru că este vorba despre bani europeni, procedurile, schimbul de bune practici între parteneri și schimbul de experiență între specialiștii în politici urbane va dura. Până în 2015 însă, partenerii trebuie să aibă deja implementat planul de acțiuni, identificate sursele de finanțare și realizarea propriu-zisă a investițiilor. Greu de crezut (dar cine știe?!) că până la finalul anului viitor, cele 3 piețe din municipiul Suceava vor arăta „bec”, iar sucevenii vor face în ele cumpărăturile în confort de „mall”. Ceva mai mișcă însă. Mișcă în viteză de proiect european printre multe hârtii și termene exacte, pentru că sunt la bătaie banii altora și nu ai noștri. Când vor poposi, în aceste condiții, civilizația și bunul-simț urban printre tarabele din Piața mică? Într-o zi… când vor fi bani.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: