Puncte... de vedere

Fericit în nefericire…

Aproape că nu a existat o întrevedere cu dramaturgul Matei Vișniec în care acesta, sosit la Rădăuți, să nu-l evoce pe profesorul Traian Rotaru. Auzisem de Traian Rotaru și din istorisirile domnului Dragoș Cusiac, fost director al Muzeului Etnografic mai bine de treizeci de ani. La muzeu lucrase și Traian Rotaru ca muzeograf, perioadă în care frecventa un cenaclu oarecum misterios. Despre acest cenaclu mărturisea adesea chiar profesorul Serafim Fădur (cine își mai amintește de acest om absolut romantic și devotat Rădăuților?) și o făcea întotdeauna în șoaptă, ca și cum l-ar fi urmărit umbrele regimului comunist.
 

Lucru cert, cenaclul promova libertatea de exprimare, fiind critic la adresa puterii și, totodată, o țintă pentru serviciul de securitate al vremii. Despre programul manifest al acestui cenaclu trebuie să existe mărturii semnificative, rămânând un subiect demn de studiat și readus în actualitate. În anul 1987, când a murit, Traina Rotaru avea 48 de ani. O vârstă superbă, la care poți să fructifici măsurat darurile pe care ți le-a dat viața. Poți să începi un alt drum, poți să explorezi, având conștiința maturității. S-a dus nebunia tinerească… Nu a fost să fie. Traian Rotaru a murit subit. Lucrările de pictură, expuse recent la Galeria de Artă din Rădăuți, mărturisesc un talent incontestabil care nu ar fi drept să fie dat uitării, așa cum observă și scriitorul Ion Filipciuc. Textura caldă a cromaticii (din portretele sau naturile statice realizate de Traian Rotaru) poate să fie o scânteie din retorica scriiturii lui Matei Vișniec. Undeva, într-o constelație, întâlnirea dintre cei doi rămâne pecetluită sub semnul tragic al creației. Potrivit lui Ion Filipciuc, în urmă cu trei decenii, în ziarul ,,Zori Noi’’ din Suceava, Petru Drișcu ar fi scris o cronică elogioasă, prezentând picturile artistului rădăuțean. Poate peste încă treizeci de ani, un ziarist nostalgic va cerceta această însemnare și încă puțină ,,nemurire’’ va lumina ungherul în care au fost pecetluite nopțile de nesomn ale artistului. Oricum ar fi, creația în sine este dominată de semnul tragicului. Însă privindu-i lucrările parcă îți spui : ,,Da, viața trebuie trăită cu demnitate, în virtutea harului cu care te naști!’’ Chiar dacă, vorba unui mare scriitor, nu ai decât șansa de a ,,fi fericit în nefericire’’.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI