Bacul lu’ Babacu

Motto: „Liceu, – cimitir / Al tinereții mele – / Pedanți profesori / Și examene grele …” (George Bacovia, Liceu)
 

Nu-i luați în seamă pe cei care vă acuză de nostalgii de orice natură, deoarece chiar acuzatorii sunt bântuiți de fantomele vechiului regim, când, dacă aveai ceva de zis, prin viu grai sau în scris, trebuia să începi cu un citat din Tovarășul, fie că se potrivea sau nu cazului în speță. Mă conformez procedurii și, având ceva de zis despre școala noastră și bacalaureatul în desfășurare, îmi exprim, mai întâi, entuziast adeziunea la programul agrar al domnului Băsescu, primul agricultor (nu țăran!) al țării, care, în cadrul Strategiei de Dezvoltare a Agriculturii 2014-2030, document epocal conținând chemarea „Înapoi, la sapă”, vrea să cumpere 250 ha teren arabil și să se lanseze într-o mare de grâu și de porumb. M-aș fi lipsit de această adeziune dacă, de exemplu, domnul Băsescu elabora „Pactul pentru flotă”, consideram că era ceva normal, la care se pricepe, dar să folosești banii de la flotă ca să semeni rapiță și napi, mi se pare o destinație bizară. De când s-a constatat că „școala românească scoate tâmpiți”, mulți dintre aceștia au ocupat funcții de răspundere și, evident, unii au ajuns profesori, dar nu din vina lor, sistemul îi produce și-i acceptă, ei neînțelegând să facă altceva decât să reproducă sistemul care i-a creat. Să nu ne mai mirăm că școala este așa cum este; școala nu poate fi nici mai bună, nici mai rea decât este societatea. Dacă societatea noastră capitalist-vulgară este bazată pe furt și înșelăciune (cine pe cine poate), pe negarea valorilor și pe corupție, cum ai vrea să-ți fie școala? Dacă cel care are bani poate cumpăra oricâte diplome vrea, din orice domeniu, dacă-și pune „dr.” în față, nu că-i trebuie, ci pentru că sună bine, tu, prăpăditule, nimerit de soartă că-ți place să înveți, rămâi la coada cozilor, și fără slujbă, nevoit să slugărești prin Europa, în construcții, la cules castraveți, căpșuni și măsline, încât, nu tu, doxatule, poți fi exemplu pentru carieră de succes. S-a văzut, în nenumărate cazuri, că societatea noastră nu are nevoie de tineri pregătiți, îi respinge și-i trimite în anonimat. Ați observat, desigur, cât de satisfăcut este un patron analfabet să umilească angajații lui cu studii superioare. Pentru ce ar trebui tinerii să învețe? Care este finalitatea? Cu toate că se știe că o diplomă nu-i un reazem pentru o situație normală, părinții, săracii, mai cred în valoarea unui petic de hârtie, mai cred ce li s-a spus: „Ai carte, ai parte” și sunt dispuși să facă cele mai grele sacrificii pentru copiii lor. Expresia cu cartea și partea nu-i, cum se crede îndeobște, legată de știința de carte în urma căreia poți accede la o funcție, ci a fost legată, inițial, în Transilvania, de actul de proprietate, aveai parte la pământ dacă aveai un act scris (carte), de unde sensul s-a modificat, după cum îl știm toți. Pe de altă parte, părinții care și-au format o părere pozitivă despre progeniturile lor, vor să fie mințiți, să li se spună, și li se spune acum, din interes și din alte motive, că fiii și fiicele lor rup cartea, au o inteligență debordantă, care, dacă ar fi pusă în lucru, nimic nu i-ar putea sta în față. Refuzul progeniturilor de a-și pune capul la contribuție (mult mai atractive sunt barurile, alcoolul, drogurile, pornografia de pe internet, micile șmecherii, copiatul, insulta către educatori etc.) trebuie suplinită de „școala paralelă” sau direct, prin șpagă. S-o credeți voi că banii se dau numai la bacalaureat, cangrena s-a extins pe toate treptele de învățământ, „e putred mărul”, șpaga fiind motorul care mișcă sistemul spre colaps. S-o credeți voi că ce se întâmplă la liceul Dimitrie Bolintineanu este un caz singular; dar numai în cazul în care vă place și vouă să fiți mințiți. Amestecul lui Vanghelie, primarul sectorului 5, în matrapazlâcurile din acest liceu, nu trebuie să ne facă să credem că șpaga, corupția, încălcarea gravă a normelor deontologice, au culoare politică; infractorii se înțeleg între ei, chiar dacă fac parte din partide diferite. Ce importanță are că directoarea Costica (părinții ei așteptau un băiat și, nefiind, au transformat un „ă” în „a” la Costică) Vărzaru este în PDL? Ar fi trebuit să fie mai puțin depravată și mai puțin infractoare? Peste toate partidele care s-au schimbat la guvernare, Costica a rămas directoare mult prea mult timp ca să nu dea de gândit că era susținută de organele locale și de ministerul de resort. Să se observe că cei corupți nu știu să producă altceva decât corupție, infectează corpul social, anulează sentimentul de ordine, dreptate și cinste, sunt autorii crizei morale despre care se vorbește mereu. Toți cei care au rezistat și continuă să reziste asaltului necinstei, hoției și promiscuității, profesori și elevi, sunt marginalizați, luați în râs, priviți ca niște ciudați, neadaptați, niște excepții îngăduite pentru a confirma regula. Se spune ca justificare și scuză că șpaga este primită de profesorii supraveghetori și de cei din comisia de examinare din cauza salarizării insuficiente. Salarizarea, veniturile insuficiente, nu dau dreptul nimănui să-și completeze golurile din buzunare prin necinste și primirea de foloase necuvenite. Să fim înțeleși. Salariile din învățământ sunt mici în comparație cu cele din alte sectoare, așa au fost și în regimul trecut, dar și în perioada interbelică. Totuși, nu am auzit, pentru perioada crizei economice (1929-1933), când nu s-au plătit salariile șase luni, ca învățătorii și profesorii să se apuce de furat. Știm că atunci au fost cazuri de sinucidere din cauza lipsurilor, foamei și umilinței, au avut loc mișcări sociale de protest împotriva curbelor de sacrificiu, guvernele de atunci fiind incapabile să facă față situației. Știți cât era, de exemplu, salariul unui inginer din extracția petrolului? Avea peste douăzeci de mii de lei, în timp e un învățător gr. I avea trei mii cinci sute lei, iar un profesor gr. I până la șapte mii cinci sute de lei. Era mult, veți spune. Nu, nu era mult, din moment ce un palton costa nouă mii de lei. Profesoara de limba franceză, din Vama, doamna Cotlarciuc E., care a activat în perioada 1935-1970, ne spunea nouă, profesorilor tineri, că, în perioada aceea, ridicată în slăvi de unii, niciodată nu-i ajungeau banii de la o lună la alta. Am amintit despre aceste situații deoarece avem tendința de a proiecta în trecut (Hăhăhă, pe vremea mea!) ideea de bine, fericire și siguranță. Da, era mai multă ordine, disciplină și severitate în școli, dar știm sigur că erau toți profesorii capabili? Să nu uităm că era un învățământ selectiv, pentru cei puțini și, cu toate acestea, sunt mărturii că se manifestau și atunci acte de necinste și corupție. De exemplu, directoarea Școlii Normale de fete din Cernăuți din perioada 1925-1930 a fost eliberată din funcție pentru că punea fetele să lucreze (cusături și broderie artistică) peste program, în folos propriu. Dar era un caz izolat, era o excepție, nu o regulă. Nu se auzea de fondul clasei și al școlii, nici de contribuții pentru fondul de protocol. Ideea de chiolhan a pătruns și în școală, nimeni nu mai poate mânca mâncarea de cantină, ca și cum a trăit la măsa cu limbă de fazan și icre de Manciuria. Îmi amintesc că pentru bacalaureatul din 1970 și 1971 am fost numit vicepreședintele comisiei de examen de la Liceul din Moldovița și, apoi, la Liceul Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuți și la Liceul din Gura Humorului, am mâncat la cantină, împreună cu președintele Popp, profesor la IP3 Suceava, n-am primit alți bani decât cei din decont. S-or fi făcut mișmașuri în spatele meu și al președintelui? Este posibil, dar nu au fost reclamații, nici probe. Cred că era suficientă grijă față de fiecare candidat, a cărui situație era discutată de toată comisia când era vorba de a-i acorda câteva sutimi pentru a promova examenul. Nu se punea problema de a percepe vreo taxă, nu puteai pretinde să fii plătit suplimentar, deoarece profesorii nu acumulau „credite” pe bani, perfecționarea locală și în centrele universitare era absolut gratuită și obligatorie. Cum de s-a ajuns la situația în care școala și slujitorii ei sunt în gura televiziunilor? Să avem în vedere că Reforma din învățământ nu a vizat fondul problemei, era suficient că s-au copiat programele din școala apuseană. Aud tot mai des că situația ar putea fi îndreptată dacă se vor da niște salarii mai mari. N-am nimic împotrivă. Să se dea, dar să nu contați că va înceta șpaga, nici că va crește calitatea învățământului. Învățământul ține mai mult de inimă și minte, mult mai mult decât de bani. Mă mir că nu se face un experiment pentru edificare.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: