Eminescu (și) comemorativ

În preajma zilei de comemorare a Poetului, iată că-mi poposește pe birou o lucrare lăudabilă din mai toate punctele de vedere: Eminescu în Bucovina – Între bubuituri de tun și aplauze prelungite – (1939-1950), culegere întocmită de harnicul, tenacele, profundul cercetător Ion Filipciuc, apărută la Biblioteca „Miorița” din Câmpulung Moldovenesc, în 2012, dar sub egida Centrului Cultural „M. Eminescu” de la Dumbrăveni (merită să-i menționăm, în acest spațiu, și pe vrednicii de pomenire preot Constantin Jaba, primar ec. Ioan Pavăl și Mihai Chiriac, secretarul primăriei).
 

Nu văd un mai frumos și mai profitabil mod de închinare și de păstrare a memoriei celui care s-a risipit (benefic) în atâtea și atâtea domenii ale culturii, decât o carte bine făcută, în care să fie adunate varii contribuții, cele mai multe cu valoare perenă. Să trecem în această categorie, la întâmplare, studiile ample ale lui N. Tcaciuc-Albu: De la Nicolaus Lenau la Eminescu și Goethe și Eminescu, Leca Morariu: Mihai Eminescu, Constantin Loghin: „Epigonii” lui Eminescu, Petru Iroaie: Sensul folcloric în poezia lui Eminescu, Traian Cantemir: „Cezara” și „Luceafărul” lui Eminescu, Aurel Vasiliu: Eminescu și Bolliac, sau Vasile I. Posteucă: Încercare de paralelă între „Satirele” lui Mihai Eminescu și Grigore Alexandrescu. Să nu uităm, în același context, de analizele pe textele traduse în alte limbi, aici remarcându-se Petru Iroaie (Eminescu în Italia), Ștefan Cuciureanu (Primele traduceri italiene din Eminescu), I.E. Torouțiu (Eminescu în literatura evreiască). Toate aceste texte citabile, care spun ceva despre creația Poetului, sunt însoțite de destule altele, ocazionale (semnatari notabili: George Drumur, Constantin Cehan-Racoviță, Liviu Rusu, Augustin Z.N. Pop, Ilie Mandiuc ș.a.), din care reiese impactul pe care l-a avut Eminescu asupra lumii culturale bucovinene, într-o perioadă scurtă de timp: 15 iunie 1939 – 15 ianuarie 1950 (50 de ani de la moarte – un veac de la naștere). Găsim aici și insolita poemă, din 1950, Strungarul despre Eminescu, semnată George Sidorovici, dar și reproduceri – nu multe, dar bine alese – care ne apropie atmosfera de la jumătatea veacului trecut. Ion Filipciuc mai face un lucru deosebit de util, cu ocazia acestei cărți: ne îndrumă să „revizităm” publicații ale perioadei avute în vedere, cu mare încărcătură eminesciană, pe care le și „bibliografiază” în consistentul său Cuvânt înainte: Buletinul „Mihai Eminescu”, nr. 6-9/1939 din „Convorbiri literare”, volumul Eminescu și Bucovina, din 1943, ziarul „Timpul”. Efortul pe care îl face „culegătorul” „probează că interesul pentru poet nu se înțepenește într-un cadru comemorator-festiv, ci, pentru bucovineni, scrisa eminesciană este pâinea lor cea de toate zilele. Altfel spus, preocuparea pentru Eminescu este în Bucovina firească, spontană și constantă” (p. 9). Pentru a întări spusa lui Ion Filipciuc, din maldărul de însemnări-consemnări care ne stă la îndemână, aducem o mărturie de la 1909, din „Neamul românesc” al lui N. Iorga (Scrisoare din Cernăuți, semnată de un D. Floreștean, în nr. 56, 27 mai, p. 893-899): „Împlinirea celor 20 de ani de la moartea lui Eminescu se va serba în mod solemn, în Bucovina întreagă. În Cernăuți va aranja studențimea română unită un mare festival comemorativ în sala teatrului. Inițiativa a purces de la studentul Vasile Marcu. D. profesor Sextil Pușcariu va ținea cuvântarea sărbătorească. Studențimea va alcătui un cor mare și va cânta cântece cu text de Eminescu. Se așteaptă și colaborarea unor artiști din Regat și din Transilvania. (Lucrul acesta ar fi trebuit să-l facă Societatea pentru Cultură și Literatură, dar aceasta e împiedicată, căci are de lucru cu repararea mobilelor vechi și cu sfărâmarea sălii Societății Armonia.) În afară de această serbare mare, aranjează d. profesor Gheorghe Tofan altă serbare comemorativă la școala normală de învățători și învățătoare. La această serbare se va face amintire și de I. Creangă și Veronica Micle, prietenii lui Eminescu, care au murit în același an. În Suceava va face o serbare d. profesor Liviu Marian. Tot așa se vor face serbări în Câmpulung și Rădăuți. Institutele poreclite românești, ca Gimnaziul no. 3 din Cernăuți, Gimnaziul din Suceava etc., n-au grija aceasta” (p. 897). Cuvine-se a încheia tot cu spusele neastâmpăratului de la Câmpulung (și din toată Bucovina), care consideră cartea de față „și un omagiu adus câtorva bucovineni care au avut un gând și o lamură explicativă pentru viața și opera poetului. Ba chiar și cititorilor din Bucovina care au dovedit, și în trecutul nu prea îndepărtat, și în acest capăt de mileniu trei, un interes rodnic față de gândirea și scrisa lui Mihail Eminescu” (p. 15).

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: