La cenaclu, ca la bal !

A doua ședință a cenaclului literar-artistic ,,Mihail Iordache”, din Suceava, s-a desfășurat cu singura ușă, ce dă către culoar, deschisă. Jucând rolul unui întârziat, poetul Mihai Grigore a profitat de situație și a trecut ca o nălucă pe lângă cei prezenți, ocupând un loc pe un scaun din ultimul rând.
 

Un ,,pion” important al întâlnirii, Sabina Fânaru, a lipsit ,,din motive subiective” (Ion Cozmei). Cu acte în regulă, criticul literar Rodica Mureșan a dus greul acțiunii, dovedind seriozitate și profesionalism. Și unde mai pui că acestei devotate nu-i decontează nimeni biletele dus-întors, pe ruta Soloneț-Suceava! Cu șarmu-i specific, președintele Ion Cozmei (filmat continuu de operatorul Plus TV-ului sucevean) a prezentat numele celor doi înscriși pe lista audierii: Alexa Pașcu și Alexandru Spătaru. Cel de-al doilea a fost reprezentat de plasticianul Viorel Corodescu-COV, prieten al autorului și cel ce i-a împodobit cărțile cu desene. ,,Ospățul de pomină” (în proză) al lui Alexa Pașcu n-a fost chiar unul de pomină, cum poate ar fi sperat el. Pe Rodica Mureșan, această scriere, ,,ce mizează mult pe priza la public”, nu a prea încântat-o. Din declarația făcută a rezultat că preferința ei este ,,scrisul cu subtilitate”. Cu toate acestea, ironia din lucrare, prezentă la tot pasul, ,,este reconfortantă și te binedispune”. Vichentie Nicolaiciuc a arătat oarece stimă și considerație față de proza citită, care l-a încântat ,,prin terminologia foarte bine folosită”. După el, tinerii scriitori, care n-au fost trăitori ,,în miezul unui ev aprins”, nu ar fi în stare să scrie atât de veridic. Mihai Mateiciuc observa ,,tendința de netăgăduit a autorului de a crea o proză de profundă imaginație, bazată pe imagini concentrice, deși, pe ici pe colo, apar și unele capcane”. Oricum, spunea acest vorbitor, ,,avem în față atât elemente laudative, cât și de cele de cealaltă parte”. După citirea cererii de primire în SSB a lui Alexandru Spătaru (aflat în imposibilitatea de a fi prezent la Suceava, din cauza unui accident suferit cu ani în urmă), s-a luat legătura telefonică cu acesta. Grație tehnicii ce permite amplificarea, cuvintele sale au putut fi ascultate de toți cei prezenți. Cele trei poeme citite de Viorel Corodescu, din volumul autorului amintit, au stârnit discuții aprinse. Rodica Mureșan observa ,,sacrul dublat de freamătul interior, în expresii de solidaritate copleșitoare”. Evocarea strămoșilor se face ,,în tușe magice, ce dezvăluie, pentru final, omul modern”. Pentru Viorica Petrovici, Alexandru Spătaru ,,a reprezentat o mare bucurie”. Ea a remarcat ,,limbajul poetic definit, solaritatea, cosmicitatea asumată, toate venite dintr-o înțelepciune a inimii”. Lui Carmen Veronica Steiciuc – după cuvintele sale de laudă la adresa poeziei lui Axandru Spataru -, proza prezentată i s-a părut ,,depașită în timp și în spațiu”. Recomanda autorului să citească proză bună, contemporană. Într-un mănunchi de două sau trei cuvinte, Dan Gürteș a abordat o poziție apropiată de cea a lui Carmen Veronica Steiciuc. Neastâmpăratul Mihai Grigore, după ce a recomandat adunării mai multă solidaritate cu Basarabia, s-a lepădat de versul alb (până când oare?), printr-o dedicație cu rimă, ce avea tot dichisul. Spusă în grabă, strofa s-a vrut a fi un leagăn de iubire, unde îmbrățișarea e cea de pe urmă cale (e de ghicit către cine țintea!). Mulți dintre noi, cei aflați în sală, ne-am întrebat cine e bărbatul tânar (cu barbă) și ,,pe barba” cui a îndrăznit să ia loc chiar în stânga Cozmeiului, la prezidiu, într-o poziție către care nici măcar secretarul cenaclului nu îndrăznește. Răspunsul a venit repede de la Viorica Petrovici, ea fiind autoarea acestei ,,înscăunari”. Prezentându-l pe Ioan Mateiciuc (27ani), aceasta s-a arătat fascinată în fața ,,poeziei de mătase, de viziune astrală, ancorată într-un joc al dublului bine dozat, în lină transcendență”. Cele câteva poezii citite de Ioan Mateiciuc, din volumul său de debut, au intrat și în vizorul Rodicăi Mureșan, care a remarcat ,,tonul modern al acestor lucrări, uneori șocante, dar mereu cu o stare de purificare în ele. (…) Faptul că nu există rupturi în text, denotă că autorul are respect pentru cuvânt și pentru starea sa de poet în plină ascensiune”. Cu siguranță că de Ioan Mateiciuc vom mai auzi ! LIVIU POPESCU

Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI