Matei Vișniec, „păcătuind prin nostalgie”:

„Chiar era nevoie să sacrificăm și Paștele (după ce am făcut-o deja cu Crăciunul) pe altarul banului… ?”

>„Matei Vișniec a fost de Paște în Bucovina, regiunea în care s-a născut. A avut câteva surprize. Nu toate au fost plăcute. Comercializarea sărbătorii, schimbarea obiceiurilor…” anunța, ieri, site-ul Rfi.ro, la secțiunea Societate
Cunoscutul scriitor și jurnalist (la RFI) Matei Vișniec s-a aflat din nou, până zilele trecute, „acasă, la Rădăuți, în Bucovina”. De altfel, după cum ați putut afla din „Crai nou”, „50 de ani de poezie trăită” a fost tema unei conferințe-lectură pe care a susținut-o la Rădăuți pe 27 aprilie. Două zile mai târziu, la Suceava, autorul își prezenta cititorilor și cel mai recent volum, „Cabaretul cuvintelor”, apărut cu aproximativ un an în urmă la Editura Cartea Românească. Iar evenimentul intitulat «„Eu, cuvântul” – întâlnire cu Matei Vișniec», de la universitatea suceveană, avea să se încheie cu spectacolul „Țara orbilor», jucat de trupa Fabulinus…
 

MATEI VIȘNIEC

…„N-am mai fost de mult de Paște acasă, la mine la Rădăuți, în Bucovina. N-am mai fost poate de zece ani, poate de mai bine de zece ani” avea să transmită ieri, într-un amplu articol postat pe site-ul Radio France Internationale (RFI) în limba română, la secțiunea Societate, articol intitulat „Paște în Bucovina” și anunțat astfel de redacție: „Matei Vișniec a fost de Paște în Bucovina, regiunea în care s-a născut. A avut câteva surprize. Nu toate au fost plăcute. Comercializarea sărbătorii, schimbarea obiceiurilor, un rigorism religios la care nu se aștepta…”. „Mai aveam însă o speranță cu Paștele” avea să spună Matei Vișniec, explicând că vine des în România, „dar mai ales pentru pelerinaje laice: festivaluri, colocvii, conferințe, saloane de carte”. De Crăciun mai fusese, „pentru a constata că și în România această sărbătoare s-a comercializat complet, în ton cu Occidentul și cu restul lumii. Mondializarea a lucrat repede, nimic de spus”; și înțelegem că se aștepta să regăsească un Paște aidoma celui care rămăsese în amintirile sale de odinioară. „De fapt, m-am dus de Paște în Bucovina mai mult în căutarea unei sărbători pe care o purtam în mine cu o nostalgie profundă din vremea copilăriei mele” – scrie Matei Vișniec. „Era pe vremea comunismului, dar nu contează. Paștele avea pe atunci ceva profund spiritual și chiar subversiv. Oamenii îl sărbătoreau într-o anumită tăcere, cu o demnitate a celor asupriți care nu aveau altă voce pentru a protesta decît respectarea unei tradiții. Pentru mine, Paștele în Bucovina însemna în primul rînd acest lucru, o imensă masă de oameni care ieșeau din case, cu o complicitate sufletească asumată, să aprindă lumină la Înviere. Oamenii mai ieșeau încă o dată, parcă și mai mulți, cu un fel de exuberanță a purificării, în jurul orei 7 dimineața, cu coșurile la sfințit. Acest ritual nu este specific tuturor regiunilor din țară, dar la mine în Bucovina el avea ceva tulburător prin frumusețea sa. Mii de oameni se așezau în jurul catedralei de la Rădăuți cu acele coșuri de nuiele în care puneau cîte un eșantion din hrana sărbătorii: ouă roșii, cîte o felie de pască, chiar și cîte o bucată de salam, eventual un fragment din prețiosul cozonac. Coșurile înconjurau catedrala pe rînduri de patru, cinci, șase și chiar mai mult. Preoții treceau cu aghiazmă și cu cîte o vorbă bună, uneori personalizată pentru că gospodinele erau felicitate pentru munca lor. Cum găseau ele, pe vreme de penurie, toate acele ingrediente prețioase pentru a onora Paștele? Mister, ar merita poate să scriu o carte pe acest subiect. Cum de reușea să postească mama atunci, fără să aibă la dispoziție abundența de hrană de post pe care o oferă astăzi societatea de consum? Și cum reușeau oamenii să umple aerul orașului, în preziua Învierii, cu o îmbătătoare aromă de cozonac și de pască, cu parfum de miel și de sfeclă amestecată cu hrean, și cu un fel de clinchet de ouă roșii care nu aveau nimic kitsch pentru că nu existau încă abțibilduri de lipit pe ouă? (…) Paștele era pe atunci un moment de reculegere și îl sărbătoream, cum am mai spus, într-o anumită tăcere decentă.” Rupând firul amintirilor, Matei Vișniec își reproșează apoi spunând că atunci „cînd ai nostalgii e bine să ți le păstrezi în minte ca pe un tezaur personal și să nu încerci să le retrăiești într-o realitate care s-a schimbat”, gândind chiar că n-a fost o idee potrivită să meargă de Paște în Bucovina, „în căutarea a ceva ce trăiește în mintea mea dar care nu mai există în realitate”. De ce?! Printre altele, el se arată „stupefiat pur și simplu” de „ecoul mediatic al sărbătorii și dimensiunea sa comercială”: „O avalanșă de vorbe și de comentarii, de lecții de religie și de predici, de cîntece noi și de mărturii s-a prăbușit peste mine. La radio, la televiziune, în presă Paștele a devenit subiectul numărul unu, pretextul unei febrilități mediatice excesive. Un fel de publicitate gigantică i se face Paștelui, ca și cum ar fi un produs de vînzare. Cumpărînd o sticlă de apă plată îmbuteliată la Borsec am văzut că pe etichetă figura o imagine cu niște ouă roșii, precum și urarea «Paște fericit!». Ia te uită, mi-am spus, nimeni nu poate opri «progresul». Probabil că la anul vor apărea aceste urări și pe pachetele cu detergent sau pe produsele cosmetice”. Matei Vișniec s-a mai arătat „surprins” de „descoperirea unei broșuri cu evidentă utilitate pascalo-turistică. Zeci și zeci de activități pascale erau enumerate acolo, pe zile și pe ore: unde anume putea turistul potențial să asiste la o demonstrație de ouă încondeiate sau la un concurs de aranjare de coșuri pascale sau, și mai bine, la un concurs de ciocnit ouă… În fața tuturor acestor concursuri memoria mea s-a revoltat fără să mă pot controla și un gust amar mi s-a născut în suflet: chiar era nevoie să sacrificăm și Paștele (după ce am făcut-o deja cu Crăciunul) pe altarul banului, al comerțului, al turismului, al profitului, al societății de consum? În amintirile mele Hristos, cel pe care îl omagiem de Paște, parcă îi alunga pe negustori din templu tocmai pentru că Mîntuitorului i se părea că prin îndeletnicirile lor mercantile aceștia întinau ceva din sfințenia locului. Or, iată-i pe negustori astăzi chemați tocmai ca să organizeze sărbătoarea, să dirijeze mașinile cu turiști de pe șoselele Bucovinei, să nu le lase nici un timp mort, să-i plimbe de la o corală organizată în satul cutare la un tîrg de produse gastronomice pregătit în satul cutare, de la un festival național al ouălelor încondeiate la un spectacol intitulat «Postul mare în cîntări și versuri». Ceva îmi spune în sufletul meu de bucovinean care păcătuiește prin nostalgie că undeva lucrurile au deraiat. După cum deraiate mi se par sfaturile pe care le dă un ziar de mare tiraj în ajunul Învierii: sunt indicații prețioase pentru cei care vor mînca prea mult și vor bea prea mult de Paște și care riscă indigestii, dureri de stomac și mahmureală post-pascală. Cu competență, articolul le sugerează să treacă, după festin, la un regim vegetarian și bazat pe lactate… Oare acesta să fie azi sensul mesajului pascal: marea crăpelniță pe care trebuie apoi să o tratăm tot prin… post?” Bucovineanul, și scriitorul, și jurnalistul („Scrisul este meseria mea. Ca și adevărul.”) mărturisește în cele din urmă că sufletul său „a suferit de Paște în Bucovina”, că n-ar fi trebuit să ia contact cu realitatea curentă, în așa chip percepută, „în căutarea a ceva ce persista oricum în mine și în amintirile mele”… „Hristos a înviat!” ne transmite, de la capătul articolului său, bucovineanul (și scriitorul, și jurnalistul) aflat iarăși departe de Bucovina, generându-ne senzația că – dincolo de „șocul cel mare”, de „gustul amar” și „dezamăgirea” iscate de alte întâmplări, evocate ca atare, amănunțit, ale acestui „Paște în Bucovina”, întâmplări ale căror semnificații poate că, în timp, se vor preschimba, se vor rafina –, așa cum l-a întrebat deja gândul, poate va scrie o (altă) carte. Despre Paștele de odinioară și despre Paștele de acum.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: