Dimensiunea unei opere

Considerat drept unul dintre întemeietorii sistemului Științelor sociologice din România, Petre Andrei a lăsat posterității, în doar cei 49 de ani de viață, numeroase lucrări de specialitate, precum Sociologia cunoașterii, Sociologia revoluției, Problema fericirii, Filosofia valorii, pentru a nu aminti decât doar câteva, lucrări care se remarcă și astăzi prin deosebita acoperire științifică și prin finețea analizei.

 

Acestei mari personalități a vieții științifice și politice din perioada interbelică, îi este dedicat volumul pe care îl supunem atenției: Dimensiuni social-politice ale operei lui Petre Andrei, Doru Tompea și Daniel Șandru (coordonatori), Editura Academiei Române, București 2012. Apariția acestui volum colectiv referitor la dimensiunile social-politice ale operei lui Petre Andrei este un câștig deosebit în literatura de specialitate, având în vedere faptul că până în prezent nu am beneficiat de o aprofundare de natură critică a reflecțiilor pe care filosoful, sociologul și omul politic, membru post mortem al Academiei Române (1991), le-a enunțat în scrierile sale cu privire la aspecte sociale și politice. Volumul, îngrijit de prof. univ. dr. Doru Tompea, rectorul Universității „Petre Andrei” din Iași, și de conf. univ. dr. Daniel Șandru, de la Facultatea de Științe Politice și Administrative din cadrul aceleiași universități, profesor asociat la specializările Științe Politice și Relații Internaționale din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, urmărește în cele 14 studii să evidențieze temele ideatice ale lui Petre Andrei, căutând să expună, în mod critic, dimensiunile sociale și politice ale operei lui Petre Andrei. Autorii acestor studii, specialiști recunoscuți în domeniile filosofiei, sociologiei și științelor politice din Iași și București, au urmărit să recupereze, să revalorizeze pe filosoful și sociologul Petre Andrei. Partea I, intitulată Dimensiunea sociologică, cuprinde studiile semnate de Dumitru Stan și Alexandru Iulian Bodnariu, studii ce vizează o incursiune relativă la evoluția sociologiei în mediul academic de la origini până la Petre Andrei, precum și caracterul original al viziunii integraliste pe care sociologul român a dezvoltat-o cu privire la realitatea socială. Conturarea cadrului ideatic și axiologic în care s-au înscris atât demersul intelectual, cât și atitudinea publică ale lui Petre Andrei este tratat în cele trei studii ce alcătuiesc partea a doua, intitulată Dimensiunea filosofico-politică. Astfel, în această parte Liliana Stan identifică principalele elemente ale metafizicii idealului dezvoltate de filosoful român, în vreme ce Neculai N. Bobică relevă maniera în care Petre Andrei a pledat pentru cultura libertății, iar Adrian Marius Tompea abordează raportul dintre politică și morală, intenționând să circumscrie existența unui posibil numitor comun între două dimensiuni ale socialului pe care o întreagă tradiție de gândire politică le situează încă antagonic. Modul în care Petre Andrei a reușit să aplice, ca om politic, principiile filosofice și sociologice pe care le asumase, este reconstituit în cele cinci studii ce alcătuiesc partea a treia, Dimensiunea politicii pragmatice. În primul studiu al acestei părți, Zoltan Rostas face o analiză contextual-socio-istorică și economică, analiză menită să sublinieze că într-o epocă dominată de teroarea crizei economice, ce a provocat un asalt la adresa democrației în tot spațiul european, intelectuali și oameni politici nu au trădat principiile unei societăți libere; urmează apoi un studiu atribuit lui Cristian Bocancea, care investighează modul implicării social-politice a gânditorului român. Studiile lui Doru Tompea și Silvia Bocancea au în intenție elemente efective ale politicii pragmatice, așa cum au fost acestea asumate de omul politic Petre Andrei, atât în calitatea sa de ministru al educației (1938 – 1940), cât și în aceea de parlamentar(1928 – 1933). Tudor Pituleac subliniază în studiul său relația dintre educație și socializare, realizând diagnosticul social al disfuncțiilor cronice din societatea românească și identificând mutațiile survenite ca urmare a acestora. Volumul se încheie cu un capitol sugestiv intitulat Intelectualul public în context ideologic. În studiul său, Alina Hurubean reușește să recupereze ipostazele angajării publice și politice specifice modernității românești, circumscriind limitele raționalismului intelectualist, Sorin Bocancea fixează portretul politico-ideologic al lui Petre Andrei, în vreme ce Daniel Șandru analizează aspectele ideologice din sociologia politică a lui Petre Andrei, capitolul încheindu-se cu studiul lui Sebastian Năstuță, cel care califică drept valoare antifascismul lui Petre Andrei, pe baza unei profunde analize a acestei ideologii populiste de factură totalitară. Putem afirma cu toată fermitatea că apariția acestui volum de studii dedicat lui Petre Andrei, contribuției sale aduse la dezvoltarea sociologiei românești, la dezvoltarea sistemului educațional românesc, modului de înțelegere a activității omului politic, constituie în fapt apariția unui instrument critic atât pentru istoricii culturii române, cât și pentru specialiștii din domeniile filosofiei, sociologiei și științelor politice.