Cătun aproape dispărut

Cătun: „așezare elementară compusă dintr-un număr foarte mic de gospodării și case”.

 

De regulă, cătunele sunt situate pe înălțimile mai mari ale muntelui, pe pante sau platouri. Gospodăria permanentă situată la cea mai mare înălțime în Obcinile Bucovinei se află sub șeaua Zubrâu – Izvoarele Sucevei, la 1385 m (familia Melniciuc). În jurul celor trei sate roiesc 17 cătune. Unul dintre ele, Hrebeni, aciuat pe pantele estice ale Culmii Pohonișului, aproape că a dispărut. Hrebeni: „culme orientată nord sud. De la ucraineanul Grebini, adică spinare îngustă, cu coaste late, dar repezi”. Hrebeni este situat la o distanță de 5 km față de centrul satului. Pentru a afla mai multe am stat la sfat cu dl Dumitru Serafeșco, în vârstă de aproape 80 de ani. S-a născut la Moldova Sulița, unde și acum mai are o gospodărie. La Hrebeni vine iarna cu cele 6 capete de bovine, consumă fânul, și revine vara pentru pășunat și strânsul fânului. Are un fiu și un nepot și este mândru de ei. N-are pensie; a lucrat la pădure cu boii și caii. Trăiește din ceea ce obține de la animale și din subvenții. Soția sa, Ioana, coase și împletește ciorapi și mănuși. Ținea câte 20 de oi. Acum nu mai crește. N-are curent electric și până în sat face cam două ore. Numai pe jos. Coboară în sat de 2-3 ori pe lună pentru mici cumpărături. În cătun se poate ajunge doar cu TAF-ul sau cu mijloace hipo. Apa și-o procură de la o fântână săpată la 1,5 m adâncime în preajma casei. A doua gospodărie din cătun este cea a familiei Costan Droniuc. Împreună cu Maria, crește 3 bovine și un cal, care, înhămat la șaretă, indiferent de vreme, îi îndreaptă spre buricul satului. În 2002, în acest colț de munte erau 7 gospodării permanente și una sezonieră, care adunau 16 suflete (3 în vârstă de până la 19 ani, 6 în vârstă de 20 – 59 ani, 7 în vârstă de peste 60 ani). Au mai rămas una permanentă și o alta semipermanentă. Celelalte au devenit temporare. În urmă cu mai bine de un veac fenomenul avea alt sens: gospodăriile temporare (târlele), prin creșterea numărului de locuitori, se transformau în gospodării permanente (mai ales în cazul tinerilor proaspăt căsătoriți). Factori precum lipsa unor centre polarizatoare, distanța mare față de cele mai apropiate orașe și lipsa căilor de comunicație explică dispariția acestui cătun. Mă întreb ce se poate face acum pentru re-popularea acestui cătun, cu posibilități de dezvoltare a agroturismului!