Șmecherii

Vreau să vă spun o poveste – foarte adevărată – ale cărei personaje rămân astăzi, în acest text, fără nume. Faptele lor sunt cele care vorbesc și am decis să vi le deconspirăm, pentru că, până la urmă, personajul impus de acestea este însuși ziarul nostru. Nu vom comenta perspectiva din care fiecare actor îl privește, urmând să descoperiți singuri cam ce cred ei despre publicație. De câțiva ani publicăm careurile propuse de o colaboratoare din Gura Humorului. Cum ne bizuim pe buna-credință a celui care ne trimite un text spre publicare, nu facem cercetări migăloase asupra autenticității materialului trimis, mizând pe spaima corespondentului că se va găsi cineva care să-i descopere mașinațiunea în caz de plagiat.

 

Ceea ce s-a și întâmplat. Un împătimit dezlegător de careuri ne-a trimis tăieturi din ziar cu patru careuri apărute în Crai nou, ele autoplagiindu-se două câte două: „Față de masă” (amândouă au același titlu!), careurile fiind identice, doar definițiile fiind, pe alocuri, reformulate, și „Ștanță”, respectiv „Matriță (II)”, în acest caz careurile având, pe lângă definițiile pe alocuri modificate, titluri diferite. Cum nu a obținut un titlu de doctor în rebus folosindu-se și de (auto)plagiat (nu putem dovedi că prietena noastră ar fi plagiind de-a dreptul), o „răsplătim” doar cu aceste rânduri și cu decizia de a nu-i mai publica producțiile, nemaifăcându-ne astfel părtași la un gest ignobil. Așadar, ziarul este citit și de-a dreptul puricat: citit și de autoarea careurilor care ne face cinstea să ni le trimită spre publicare, și de cei care-i urmăresc „producția” și care au descoperit șmecheria. Regretăm că, din motive pe care le trecem sub tăcere, un vechi colaborator (nu dăm iarăși nume) nu mai veghează cu ochiul său exigent asupra acestui gen de materiale…