În contracurent

Cine deține puterea, presa sau politicienii ?

În democrațiile clasice, Legislativul, Executivul și Justiția și-au împărțit după anumite reguli Puterea emanată de la popor. Odată cu dezvoltarea explozivă a mediilor publice, clasicul echilibru consfințit de dreptul constituțional și cutumiar de-a lungul vremurilor a început să fie adânc influențat de Presă, „câinele de pază al democrației”. Și asta fiindcă se susține, adesea cu dovezi, că ea ar exprima cu adevărat vocea poporului. Situație în care, în ecuația Puterilor, uzurpă rolul reprezentativ al Parlamentului.
 

În istoria lumii, au existat momente când mass-media au avut de suferit cenzura autorităților de stat, mai ales în timp de război sau în regimuri totalitare, numai că excesele și abuzurile politicienilor în gestionarea treburilor publice au devenit insuportabile. De aceea, un președinte american a declarat că, în lipsa celorlalte puteri, preferă să guverneze împreună cu presa. Să nu ne facem iluzii că atunci, ca și acum, presa exprima în totalitatea ei numai voința și idealurile populare. Ca sursă de informație, presa înseamnă Putere Discuția de mai sus nu și-ar avea niciun rost dacă mediile românești, mai cu seamă televiziunile, n-ar fi ajuns în zilele noastre să determine diferite politici publice, de la conținutul unor legi și hotărâri ale Legislativului, la decizii ale Executivului și acte ale Justiției. Studiul unei stări de fapt poate fi concludent: transmisă în direct de un post TV, afirmația președintelui că doctorul Raed Arafat trebuie demis din fruntea SMURD a scos iarna trecută lumea revoltată în stradă, iar protestele organizate pe rețelele de socializare și stimulate prin mass-media la fața locului au dus la demiterea guvernului Emil Boc, iar la 78 zile și a succesorului său, Mihai Răzvan Ungureanu. Presa ca partener politic În plus, la presiunea publică manifestată continuu prin presă, s-a constituit o nouă majoritate parlamentară prin dislocări de deputați și senatori și chiar de grupuri de la alte partide care a reușit să impună, înainte de alegeri, un nou Guvern, cu o cu totul altă coloratură partinică. Presiunea publică a continuat, ducând la realizarea unor majorități neobișnuite în consiliile locale și în Parlamentul României, de data asta prin alegeri libere și corecte. În multe din situațiile de mai sus, politicienii au fost spectatori sau, pur și simplu, s-au așezat în fruntea curentului care i-a purtat spre victorie. Lucrurile nu s-au oprit aici. Campanii de presă bine susținute în țară și, pentru prima dată de asemenea anvergură, în presa străină, au reușit să disloce din Guvernul Ponta 1 pe motiv de plagiat o serie de personaje precum Corina Dumitrescu și Ioan Mang de la Ministerul Educației, apoi pe Andrei Marga de la Externe din cauze rămase obscure, încercându-se în paralel și demisia prim-ministrului Victor Ponta. Simțit ca un pericol, campania împotriva dlui Marga continuă. Efectul pervers al campaniilor Se pare că atacurile mediatice fără precedent împotriva noii majorități politice și a Guvernului i-au priit și îi priesc în continuare USL, deoarece un sondaj scos după confruntarea electorală din decembrie subliniază tendința de întărire a coaliției de guvernământ. Inclusiv prin atragerea migranților. În aceste condiții, întrebarea din titlu este pe deplin justificată: mass-media din România se află la putere, fiind capabile să facă jocuri politice de anvergură, să stabilească agenda publică, să determine schimbări radicale în eșichierul politic, să aducă la ori să scoată de la guvernare orice coaliție poftește, să schimbe miniștri, să impună sau să retragă proiecte de legi… Cu o singură condiție: să existe percepția publică a faptului că reprezintă vocea poporului, voce cu care adesea am fost amenințați și de unii politicieni. Interesul public și fesul democrației Or asta demonstrează un deficit al democrației românești în care reprezentativitatea ar trebui să constituie preocuparea de căpătâi a aleșilor. Neluând în seamă interesele populare așa cum o cere Constituția, electoratul, cetățenii și-au căutat și găsit refugiul în mass-media, la televizor. A se mai adăuga și lipsa transparenței actului politic, continuarea jocurilor de culise, spiritul tranzacționist al partidelor, toate ajunse la un înalt grad de insuportabilitate. În schimb, atragerea publicului în studiouri, apropierea cazuisticii de cetățean și nu în ultimul rând, melanjul între politică, promiscuitate și gag le asigură putere din ce în ce mai mare mediilor publice.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: