Meargă pictorii la țară ?

Am avut nenorocita de plăcere (spun asta fiindcă am băut cu el până nu știam fiecare din ce nație facem parte) să-l cunosc pe Ioșca. Pe numele lui adevărat, Iosif Csukat.

 

Un unguro-român sau, având în vedere limba pe care o vorbește, atât prin viu grai, cât și prin picturile sale, un bucovinean. În fine, Ioșca este un artist. Un pictor. Unul care trăiește pentru și din pictură. Unul care a avut – și poate o mai are – nebunia de a merge cu șevaletul pe câmpuri sau prin păduri. Și să simtă imaginea vie și mirosul culorilor. Am discutat cu el, recent. Este supărat. Deși, la nivel național și internațional, îl respectă o mulțime, la nivel local este trecut „pe linie moartă”. Vă redau câteva „necuvinte” ale prietenului Ioșca: „Pictez din suflet. Pictez, pictez, pictez. Eu voi muri pictor. Sunt niște persoane, nu le dau numele, care nu mă agreează. Dar care nu știu, să afle. Mie mi-a fost mentor Virgil Parghel, iar Maestrul Ion Irimescu (el este lângă Dumnezeu, sunt sigur) m-a îndemnat să merg mai departe după ce mi-a văzut lucrările. Pentru mine, întâlnirea mea cu el și sfatul Maestrului mi-au indus o stare de parcă aș fi fost contemporan cu Brâncuși”. Dacă nu ajunge ce am scris, revin și cu amănunte.