Arhiereul Irineu Suceveanul

> 40 de ani de la trecerea la Domnul a episcopului vicar al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei
 

La o ipotetică întrebare – ce m-a determinat să abordez subiectul de față – aș avea suficiente argumente care să-mi motiveze demersul. Mai întâi, pregătirea profesională. Am terminat cursurile Facultății de Teologie și, în prezent, sunt profesor de religie. Dar și obligația morală, din această perspectivă, de a-i cunoaște și a-i pune în valoare pe cei dinaintea noastră, care au slujit, cu o dăruire fără seamăn, Biserica Ortodoxă Română, tradițiile credinței strămoșești. Am perceput și simt această nevoie și misiune, cu atât mai mult cu cât am avut șansa ca, prin căsătorie, să intru în familia regretatului episcop vicar Irineu Suceveanul. Cu acest spirit de observație stimulat și sensibilizat am constatat, cu justificată nemulțumire, că se face încă prea puțin pentru cunoașterea acestui vrednic înaintaș al Bisericii Ortodoxe Române. Degetele de la o singură mână sunt prea multe pentru a aminti ce s-a făcut mai consistent în acest sens. Și recunoașterea, și prețuirea colectivă față de marele arhiereu, om de cultură și slujitor al Bisericii au venit, cum era firesc, din partea comunității locale. La 15 august 1999, la Sadova, în cadrul unei mari întâlniri cu fiii satului, i s-a decernat post-mortem episcopului vicar Irineu Suceveanul, titlul „Cetățean de onoare al comunei Sadova”. Diploma a fost înmânată uneia din cele două surori ale sale în prezența reprezentantului Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. În data de 17 ianuarie 2010, la Parohia „Sfântul Nicolae” din Sadova, s-a desfășurat un reușit simpozion consacrat împlinirii a 37 de ani de la trecerea la cele veșnice a regretatului episcop vicar. În aceiași zi a anului 2010, la Neamț, elevii Seminarului Teologic „Veniamin Costachi”, în Paraclisul Marelui Mucenic Pantelimon, acolo unde se reculegea și se ruga adeseori Irineu Suceveanul, asistau la Sfânta Liturghie și apoi la mormântul celui dispărut i-au cântat „Veșnica Pomenire”. Și, după modesta mea cunoștință, cam atât pentru cei doritori să afle și să cunoască mai multe despre acest fiu de seamă al Sadovei. Din fericire, familia deține un număr mare de documente, în primul rând corespondența, acte din vremea studenției iar apoi din cea de monarh și arhiereu care, cercetate, dezvăluie informații utile și interesante ce întregesc armonios personalitatea lui Irineu Suceveanu. Viața lui atât de scurtă (6 octombrie 1928 – 19 ianuarie 1973) a fost trăită și valorificată la întregul său potențial de dăruire și implicare spre binele colectiv, public. După terminarea Liceului „Dragoș Vodă” din Câmpulung Moldovenesc, viața lui va fi definitiv legată de instituțiile de învățământ teologic din Sibiu și București (universitar, postuniversitar, doctorat), apoi au urmat studii în străinătate (Institutul Ecumenic din Bossey, Elveția, Facultatea de Teologie autonomă protestantă din Geneva ș.a.), apoi de locurile unde va sluji fie ca profesor, fie ca slujitor al Sfântului Altar, uneori ca preot misionar: Institutul Teologic „Andrei Șaguna” din Sibiu, Institutul Teologic Universitar din București, Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, comuna Socol de lângă Cluj, și apoi Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Pentru a avea o imagine corectă asupra nivelului său de instrucție și educație să subliniem doar că Institutul Teologic din Sibiu, înființat în 1786, prima instituție de acest gen în spațiul românesc, modernizată în 1811 sub conducerea lui Gheorghe Lazăr, dispunea de un corp profesoral de excepție, iar „șaguniștii” erau recunoscuți pentru pregătirea lor înaltă. Toate acestea veneau pentru tânărul student Gavril Crăciunaș (numele său de botez) pe un fond genetic valoros, părinții săi, Toader și Maria Crăciunaș, fiind între gospodarii de frunte ai Sadovei, oameni cu multă frică și dragoste față de Dumnezeu, cu respect pentru Biserică, tradiție și oameni. Să reamintim că până în anul III studentul Crăciunaș a purtat costumul popular bucovinean, spre admirația și respectul colegilor și profesorilor săi. În modestul meu demers vreau să valorific și să evidențiez, succint, 3 aspecte, care m-au impresionat, studiind o parte din documentele din arhiva aflată la familia din care și eu fac parte acum. Am remarcat ce influență extraordinară a avut asupra lui Irineu Crăciunaș cel ce avea să devină cel de-al 4-lea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Iustin Moisescu. Practic, viața lui ca preot începe sub auspiciile viitorului patriarh și se termină avându-l ca mitropolit al Moldovei și Bucovinei pe același arhiereu de excepție, Iustin Moisescu. Oferim cititorilor un fragment din scrisoarea pe care Irineu Crăciunaș o trimite părinților săi, la 28 octombrie 1956: „Astăzi, duminică, în 28 octombrie s-a petrecut unul din cele mai însemnate evenimente din viața mea. Am fost hirotonisit preot, în catedrala din Sibiu. A fost o slujbă cum rar se mai întâmplă așa ceva. Dumnezeu le-a potrivit așa fel, încât toate laolaltă să fie spre slava Lui. A slujit Mitropolitul de la Sibiu, Iustin Moisescu, împreună cu alți 4 episcopi din Ardeal. Printre ei a fost și episcopul Andrei, episcop al românilor din America. De asemenea au fost de față 2 episcopi din Danemarca ce ne vizitează țara. În afară de aceștia au slujit vreo 20 de preoți și diaconi”. De menționat că Iustin Moisescu a fost întronat arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului pe 26 februarie 1956, misie pe care o va îndeplini până pe data de 10 ianuarie 1957, când va deveni mitropolit al Moldovei și Sucevei. Îndată, după aceea, în 1958, Irineu Crăciunaș a fost numit de ÎPS mitropolit Iustin șef de serviciu, la Secția culturală a Arhiepiscopiei Iașilor (1958 – 1962), iar în ziua de 1 aprilie 1962, vicar eparhial. La 15 decembrie 1968, la propunerea ÎPS Iustin, mitropolitul Moldovei și Sucevei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales, în unanimitate, la Mitropolia Moldovei și Sucevei, pe P.C. arhim. Irineu Crăciunaș, vicar administrativ al mitropoliei, ridicându-l la gradul ierarhic de arhiereu, cu titulatura de Suceveanul. Așadar, timp de aproape 15 ani, viața și activitatea lui Irineu Crăciunaș s-a împlinit și desăvârșit sub înalta povățuire și organizare a ÎPS Iustin Moisescu. Este cea mai frumoasă și plină de realizări perioadă din existența Mitropoliei Moldovei și Sucevei, în ciuda opreliștilor și restricțiilor regimului comunist. Practic, acum centrul mitropolitan din Iași se transformă, dintr-o suită de maghernițe, într-un centru modern. Acum s-au construit 3 mari clădiri la centrul eparhial, două corpuri administrative și un cămin preoțesc. În această perioadă s-au construit peste 70 de biserici și capele noi, 52 case parohiale, 5 sedii de protopopiat. S-au restaurat integral sau parțial 20 de mănăstiri și schituri (Putna, Sucevița, Moldovița, Voroneț, Arbore, Slatina, Râșca, Neamț, Sihăstria, Secu, Bistrița ș.a.). Așadar, o perioadă plină de împliniri sub conducerea ÎPS Iustin Moisescu, în plină perioadă comunistă, în care mitropolitul Iustin a știut să lupte, să se zbată, să convingă autoritățile. Și ce ajutor de nădejde i-a fost în această operă colaboratorul său apropiat, Irineu Crăciunaș, pe care l-a socotit ca pe un fiu! Și ce discurs înlăcrimat a avut Mitropolitul Iustin atunci când, la 19 ianuarie 1973, moartea nemiloasă și fulgerătoare l-a luat de lângă el pe unul din cei mai vrednici colaboratori, la vârsta de numai 45 de ani! M-a impresionat profund acest episod din viața Bisericii Ortodoxe Române de care și-au legat viața cei doi mari slujitori care s-au prețuit atât de mult, Iustin Moisescu și Irineu Suceveanul. Faptele și realizările pe care ni le-au lăsat demonstrează că sacrificiul lor n-a fost zadarnic. Cel de-al doilea aspect pe care doresc să-l menționez este legătura lui Irineu Crăciunaș cu Teofil Pârâianu. Cu cinci luni mai tânăr (născut în martie 1929), îi va fi coleg și unul dintre cei mai buni prieteni ai săi. Îi va lega nu numai viața studențească ci și de monahie, de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Pentru viața comunității din Sadova este important de știut că monahul, duhovnicul și cărturarul Teofil Pârâianu a fost de câteva ori în vizită la părinții viitorului episcop vicar. S-a bucurat de o primire deosebită, a vizitat și a slujit și în Biserica „Sf. Gheorghe” din Sadova și a rămas cu o impresie deosebită și cu amintiri de neuitat, așa cum le-a putut percepe. La sfârșit, destul de consistentă, corespondența lui cu familia din Sadova reflectă dragostea și interesul pe care Irineu Crăciunaș le-a purtat părinților săi, celor două surori și fratelui, cumnaților, uncheșilor și celorlalte rude ale sale. Se interesează și este sensibil și la activitatea din cele două parohii ale Sadovei, cere știri și ține legătura cu cei doi slujitori, părintele Pașcanu și părintele Brătianu. Când acesta din urmă este răpus de o boală necruțătoare, își exprimă sincerul regret și deplânge dispariția sa. Îi liniștește pe sadovenii care credeau și se temeau că parohia de la „Sfântul Nicolae” va dispărea și îi asigură ca acest lucru nu se va întâmpla. În ciuda programului său deosebit de încărcat, îi primește pe sadovenii-ieșeni în vizită, se bucură când consăteni ai săi îi trec pragul, își cheamă din când în când și părinții la dânsul. Tuturor celor la care face trimitere în scrisori le adresează îndemnuri spre viață creștinească, spre respectarea tradițiilor. Irineu Crăciunaș, devenit din 15 decembrie 1968 episcop vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei, sub numele de Irineu Suceveanul, rămâne ca o figură luminoasă ce a brăzdat ca o stea sfântă cerul Bisericii noastre strămoșești. O personalitate complexă și totală – vorbea fluent germana, franceza și engleza, studiase și greaca și latina – Irineu Suceveanul s-a afirmat și în calitate de mare om de cultură. Numeroase studii și articole – multe nepublicate – îl recomandă ca un cunoscător și specialist în domeniul artelor, mai ales al picturilor exterioare ale bisericilor, dar nu numai. Lucrarea sa de doctorat „Teologia Icoanei” exprimă acest adevăr. Va trebui cercetat dacă, în adevăr, această lucrare a dispărut sau nu, așa cum acreditează informațiile unei publicații ieșene. Dincolo de această rezervă, va trebui ca toate documentele și arhiva ce fac referire la viața și activitatea arhiereului Irineu Suceveanul să fie adunate, cercetate și valorificate printr-o lucrare unitară, cu caracter monografic, consacrată acestei figuri luminoase, meteorice, a Bisericii Ortodoxe Române. Ar fi un demers meritoriu din partea noastră, a celor ce dorim să-i urmăm viața pilduitoare. Prof. de religie IONUȚ IONESCU

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: