Străvechea noastră datină mai suflă, dar se clatină

Sunt, recunosc, de modă veche, din vremile fără pereche când lanțu-acest de sărbători ne înălța, ne da fiori și când tradițiile, toate, erau păstrate, respectate de la Ignat la Bobotează și ne țineau inima trează, să ne simțim – copii și frați! – și mai frumoși, și mai curați.
 

L-am întrebat pe-un foarte jun ce face-n noaptea de Ajun. „Cu internetul”, mi-a răspuns, de opțiunea sa pătruns. „Și-apoi?”, am insistat, încet. „N-ai auzit? Pe internet!” Am încercat să mă cuprind într-o echipă de colind cu obrăjori îmbujorați, să cânt Ne dați ori nu ne dați?, dar țâncii-au zis că-i demodat, că mulți nu prea mai au de dat și că Domn, domn nu cade bine, domnii se-nalță de la sine. Cu O, ce veste n-avui spor („Le află din televizor!”) și nici cu Trei păstori: „Păstori? Acum se cheamă crescători și numai trei o fac de oaie, importatorii îi îndoaie, din bruma care o câștigă abia-ncropesc de mămăligă, căci târgoveții tari sub bască recurg la brânza franțuzească.” O, brad frumos mi l-au respins la cetină – și m-au convins că artificialul face simbol și fast: nu lasă ace. O tresărire oarecare a fost la Steaua sus răsare, însă m-au liniștit normalii: „Credeam că-i Steaua lui Becali și nu e nicio taină mare dacă privim spre finanțare. Cât despre aur de la magi, e mai prudent să nu te bagi”. Timid, am îndrăznit s-o-ntorc și să-aduc vorba despre porc, cum îl pârleau la foc de paie și noi, cumplită hărmălaie, ne învățasem hoți de mici, ciupeam din coadă și șorici și ne băteam pentru bășică. M-a pus la colț o tinerică (rujată), cu o întrebare: „Îl omorau prin asomare? Și erau siguri că acela nu-i infestat cu trichinella?” Pomana porcului emană, deci, amintire… de pomană și-i compromisă foarte drastic prin caltaboși în maț de plastic. De Anul Nou mi-a fost ușor să murmur despre plugușor, dar am iscat un tărăboi (Cum că de unde patru boi? că boii, astăzi, sunt mai rari, mai lesne se găsesc măgari. Și cum adică doar mai an ne-a călărit badea Traian? Dacă diverșii aburcați se-ncruntă la Ia mai mânați? Plus că n-ai să te-apuci să strici mătase fină pentru bici!), deci musai să mă resemnez la semănatul cu orez (știu că s-ar cuveni cu grâu, însă i-am pus risipei frâu cu astuparea get-beget a găurilor din buget), dacă-ncăpeam de țigănușii îngrămădiți în fața ușii, care-aruncau – bată-i nevoia! – cu mici firimituri de soia. Despre Vasilcă, dacă-asculți, precis nu-și amintesc prea mulți, iar cu buhaiul au umblat – stăruitor, în lung și-n lat – domni guralivi și eleganți, în capturare de votanți: nu am un viitor prea clar dacă mă cred un similar. La altele am renunțat de bună voie. Nuanțat (ca să nu isc alternative), am contemplat câteva dive, boite – toate – cu de toate și-am înțeles că nu se poate (nu reproșez! nu dau cu bâta!) ceva mai sorcovă de-atâta. Dar nu pentru acestea i-aș mai da încolo de mayași, puși – cum se vede – pe iordane. Sunt tăbăcit cu ghinioane și, dacă-o fi să plec, prefer să-mi caut eu semnul pe cer; iar dacă e să tac, aș vrea să fie tot pe limba mea. Pe scurt, stimați contemporani, închei cu simplul La mulți ani!

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: