Semnul națiunii paște mostre

Dacă domniile voastre știați altfel – că era somn și al rațiunii, că naște și că monștri –, nu vă alarmați și nu vă rectificați: schimbările de acest soi sunt sare și piper prin redacții, unde războiul dintre autor și corectori e fără sfârșit, așa că se desfășoară pașnic.
 

Am exemple cu nemiluita (în prima formă, la tipar, ieșise „nesiluita”), dar mă voi rezuma (nu rezema) la numai câteva, să nu întărât pe cine nu trebuie și să mă trezesc că semnez Moni Cama Cove I. Scriu eu, pătruns de respect (nu de aspect), „Camera Deputaților”, dar pe șpalt apare „Camera Reputaților”. Intervin energic („Râul ăla n-are ce căuta acolo!”) și se rezolvă, obțin „Camera Derutaților”. În loc de „buni senatori” au transcris „bani sunători” și pe „delegat” (cu referire la unul dintre buni) l-au prezentat cititorilor ca „de legat”. Din „nu se potrivește perfect” au ajuns la „nu se potrivește prefect” și nu mi-a mai răspuns omul la bună ziua un an. Într-un text despre „deturnări de funduri” (ele erau, așa cum se cuvine, de fonduri) mi-au vârât „Curtea de Ponturi” unde înșiram ce garantează ea și „…de Posturi” când îi lăudam eficiența. Înflăcăratul meu omagiu la adresa puzderiei de organe a căror neobosită preocupare e să atace contrabanda în mod distructiv s-a dezumflat, neodihna era urmată de „procurare”, iar modul a apărut – mai e nevoie s-o spun? – ca distractiv. „Avocatul Poporului” s-a preschimbat în „Alocatul Toporului”, fără motive care să stea în (în!) picioare. „Poliția Rutieră” a rămas poliție, dar a devenit Burtieră, ceea ce nu eu pot corecta. Într-un alt articol, tot așa de laudativ, am citat, cu ghilimelele de rigoare, o prea celebră zicere despre înzăpeziri, ajunsă la cititori drept „Iarba nu-i ca vaca”. Răbdările mele s-au epuizat și am protestat vehement când pe un Orest mi l-au rebotezat Arest și de-abia m-am calmat (nu „palmat”), ba chiar m-am amuzat (nici „abuzat”, nici „acuzat”) după apariția formei Onest. Fac precizarea (nicidecum „prezicerea”) că astea care pișcă (nu mișcă) onomastica și titulaturile sunt, adesea, născătoare de aluzii (nu de iluzii) care mai de care. Spicuiesc (nu pescuiesc): „Dl. dr. Parafat nu a dormit să fie sinistrul Sănătății.” / „Rămâne partidul fără Vlaga?” / „Prin «Forma Cinică», dl M.R.Ung. urmărește consolidarea treaptei.” (săraca dreaptă!) / „Beeeecali, o voce distinctă (bine că nu distinsă) în două parlamente.” (Supratitlul la asta – „Un tur de forță” – s-a păstrat așa, nu s-a ivit nicio torță; iar la tur au fost, din fericire, atenți.) / „Cu fierul (= flerul) său de mare plasă (= clasă), președintele și-a stins (= atins) oțelul (= țelul) văzând cu ochiul (= ochii) și a declamat (= declarat) că va lucra cu Fonta.” (Între „că” și „va” apăruse un „îl”, iar în loc de „cu” scăpaseră un „pe”; însă au băgat de seamă și au dres-o, măcar până trec sărbătorile.)

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: