Zi mare la Mănăstirea Voroneț

Cu drumul de la Gura Humorului curățat gospodărește, nu doar pentru mașini, ci și pentru sănii și oameni, Mănăstirea Voroneț a oferit încă de departe, marți, 18 decembrie 2012, o primire prietenoasă numeroșilor săi oaspeți.
 

Deoarece, în ciuda zăpezilor și gerurilor acestei ierni de pomină, surorile și frații întru Domnul, precum și închinătorii au făcut neîncăpător paraclisul locașului, unii chiar ascultând de afară slujba de comemorare a primului său stareț, celebrată de un sobor de preoți în frunte cu ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, în această zi mare înaintea marii Sărbători a Nașterii Mântuitorului, înscrisă în calendarul creștin-ortodox cu numele Sf. Cuv. Daniil Sihastrul. Astfel au venit și acum, cei mai mulți la fel ca și în ceilalți ani, maicile starețe stavrofore Benedicta (Vatra Moldoviței), Paraschiva (Humor), Marina (Probota), stareții Justin (Bogdana), Varlaam (Dejani), Pantelimon (Arșița), protopopul de Câmpulung Aurel Goraș, preoții slujitori Emilian (,,Sfinții Împărați” Humor), Vasile (Voroneț), Ioan (Bosanci), Andrei (Boureni), Ilie Bogatu (Arhiepiscopie), diaconii Mircea Nicoară (Bogdana), Cornel Oprișan (,,Sf.Ioan” Suceava), Mircea Lețiu, director-general al firmei din Satu Mare care poartă răspunderea lucrărilor de construcție în desfășurare aici, Aurel Buzincu, director al Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Suceava, Carmen Veronica Steiciuc, președintă a Societății Scriitorilor Bucovineni, avocații ieșeni Roxana-Maria Eftei, Elena-Roxana Chiperi, Răzvan-Andrei Botezatu și multe alte persoane, din multe părți, apropiate Mănăstirii, și mulți localnici, ca și ai Mănăstirii, prin alinarea pe care o caută aici de câte ori simt nevoia și mâna de ajutor pe care i-o dau ori de câte ori este nevoie. Toți primiți cu bucurie de obștea locașului, de stavrofora Irina Pântescu, stareța Mănăstirii, de monahiile Elena Simionovici, Gabriela Platon și celelalte, dimpreună cu părintele-duhovnic. Cu frumoasele sale covoare cu trandafiri (care păstrează în țesătură amprenta talentului Victoriei Platon, așa cum dulceața prăjiturilor de la praznic pe cel al dnei Mătăsaru), cu sfeșnicele împodobite cu panglici tricolore, cu steaua crăciunului în floare și crăciunițe îmbobocite, cu lumea îmbrăcată sărbătorește, cu glasul îngeresc al monahiilor și cu raza de soare intrând pe fereastra de lângă altar răsfrântă în strălucirea veșmântului înaltului ierarh, generând un simțământ de lumină cerească și de căldură vie, omenească, paraclisul părea o mică minune, o ambarcațiune desprinsă din corabia faimoasei biserici voievodale a Voronețului, purtătoare de colinde și de vești minunate pe valurile de zăpadă ale iernii. Privirea interioară a ÎPS Pimen s-a înclinat întâi la mormântul lui Daniil Sihastrul, ,,omul de rugăciune, omul smerit, omul binevoitor, care a știut să-i dea povață lui Ștefan cel Mare”, și la eroii neamului, oșteni sau martiri care s-au jertfit pentru credința și glia străbună. În continuare, aceeași profundă privire interioară s-a întors la copilăria unei vremi în care ,,cartea de citire îți dădea cele mai importante învățături, și pentru înălțarea sufletului, și pentru o comportare demnă”, în care mai tânărul ,,se descoperea în fața moșului și îl respecta”. Vreme deosebită de cea de acum, în care cu părinți creștini, cu preot în comunitate și lecții de religie la școală, adolescentul, tânărul – ,,unul nu se mișcă atunci când trece un bătrân”. Om simplu nu o dată, ,,dacă ne gândim la cunoștințele dobândite din carte”, și călugărul, și vârstnicul este în măsură să ne îndrume, iar noi toți trebuie să ne străduim să știm să învățăm: ,,Ștefan cel Mare a fost un om care a știut să învețe!” În încheiere, s-a oprit la ,,viața reluată frumos” a Sf. Mănăstiri Voroneț, după desființarea sub austro-ungari și transformarea în biserică parohială sub comuniști, ,,pentru că în fruntea obștii se află o persoană în vârstă, de la care ai ce învăța” și de la care tinerele monahii au știut să învețe, fiind ,,plăcut lui Dumnezeu și oamenilor iubitori de Dumnezeu ceea ce se întâmplă aici”. Lauda adusă astfel stavroforei Irina Pântescu, care în septembrie a împlinit 80 de ani, a fost îmbogățită de o apreciere emoționantă la adresa tuturor starețelor, măicuțelor și surorilor, prin grija cărora mănăstirile noastre – ca o gospodărie prin grija mamei, soției – merg bine. Cu atât mai mult Voronețul, unde o obște mică are o răspundere mare, Mănăstirea fiind cunoscută în toată lumea. Când am ieșit din paraclis, iarna s-a arătat în toată splendoarea unei amiezi însorite, retrăgându-și pentru un ceas rar învolburările și zbuciumul. Merii mici și curajoși plantați la a 70-a aniversare a Măicuței Irina, cu roadele îmbujorând acum masa praznicului, brazii somptuoși foșnindu-și argintiu cristalele, munții poleiți de zăpadă și biserica în strai de mireasă urcând dimpreună spre cer i-au smuls un suspin monahiei Elena Simionovici, venit din adâncul cel mai adânc al inimii: ,,Se poate ceva mai frumos?!”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: