Lucrarea harului divin în mântuirea creștinului

În teologia ortodoxă, harul este energie necreată care, deși izvorăște din dumnezeire, totuși se distinge de ființa lui Dumnezeu, conform precizărilor Sfântului Grigorie Palama. Sfântul Grigorie numește harul lumina necreată, veșnică și îndumnezeitoare, dăruită nouă în scopul mântuirii, însă arată că „iluminarea sau harul divin nu este esența, ci energia lui Dumnezeu”.
 

În acest sens, se poate afirma că Dumnezeu nu Se împărtășește oamenilor după ființa Sa, care rămâne inaccesibilă, ci după lucrare sau prin energiile divine necreate. Astfel, unirea omului cu Dumnezeu este o unire după har. Sub aspectul ei negativ, îndreptarea, ca operă a harului divin, este ștergere a păcatului sau a vinei, adică iertare; iar sub aspectul pozitiv, ea e sădire de viață nouă de sfințenie, adică sfințire. Ea este înnoire, naștere la viață nouă, transformare lăuntrică efectivă a omului. Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție surprind ambele aspecte ale îndreptării, numind-o când ștergere a păcatului, dezlegare, curățire, când sfințire, zidire nouă sau înfiere. Oricum, aceste aspecte nu trebuie privite separat, ele petrecându-se simultan în lucrarea harului. Iertarea păcatelor nu este o ștergere virtuală, ci efectivă a lor. Asta nu înseamnă că păcatele săvârșite s-ar transforma în nesăvârșite, ci devin ineficiente, în sensul că starea păcătoasă din ele se desființează cu desăvârșire, prin îndreptarea realizată de puterea divină. Cu toate că păcatele sunt șterse sau desființate în omul îndreptat, rămâne totuși în el aplecarea spre păcat sau așa-zisa concupiscență. Ea nu are caracter de păcat și nu devine imputabilă decât dacă voința o aprobă și consimte să o urmeze. Această lucrare văzută ca aspect negativ al îndreptării este similară cu restaurarea chipului și a libertății umane. Lucrarea harică de restaurare a chipului duce la lucrarea harică a înfierii dumnezeiești (aspectul pozitiv al îndreptării), care se ridică la înălțimea asemănării cu Dumnezeu. Această stare, însă, nu e o stare statică, ci o stare caracterizată prin dinamism spiritual, în care e activ nu doar harul, ci și omul, manifestându-se prin fapte bune și progres permanent în bine. Dacă omul este un factor activ în propriul său proces de îndreptare, rezultă că îndreptarea nu va fi aceeași în toți cei îndreptați, ci ea va putea varia în funcție de efortul făcut de fiecare în colaborare cu harul și de treptele morale atinse de aceștia. Mai mult, dacă în procesul îndreptării omul contribuie cu doza lui importantă de consimțământ și efort, iar harul nu lucrează silnic și exclusiv în om, îndreptarea poate fi statornicită pe o treaptă superioară, dar se poate și pierde. Și, oricum, certitudinea mântuirii, în limitele vieții terestre, nu poate fi absolută. Acest lucru se explică prin existența numeroaselor ispite sau pasiuni, cărora omul le poate ceda datorită slăbiciunilor firii, datorate păcatului. Lucrarea harului îl ajută pe om să parcurgă, în procesul îndreptării, trei etape principale: pregătirea renașterii omului, renașterea în Hristos și progresul omului în viața cea nouă în Hristos, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Iar pe care i-a hotărât de mai înainte, pe aceștia i-a și chemat; și pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceștia i-a și mărit” (Romani 8,30). În ce privește lucrarea harului în legătură cu momentul pregătirii îndreptării, Diadoh al Foticeii face deosebire între această lucrare asupra omului în faza de pregătire a renașterii și cea care începe cu renașterea. Deosebirea este că înainte de renaștere harul lucrează din afara sufletului asupra lui, iar prin renaștere se sălășluiește în el însuși. Dimpotrivă, satana lucrează până la Botez înăuntrul sufletului, iar din acel moment va lucra din afara lui. Dacă înainte de Botez sufletul uman e mișcat prin anumiți factori externi (cuvântul Evangheliei, ambianța ce iradiază din Biserică, chipul unor oameni îmbunătățiți etc.), în omul astfel pregătit, Hristos Se poate sălășlui prin Botez în însuși sufletul său. Pe baza învățăturii Sfântului Pavel despre importanța propovăduirii în procesul de convertire (cf. Romani 10,17: „Credința este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos”), părintele Stăniloae arată că, înainte de Botez, asupra omului lucrează Duhul lui Hristos cu deosebire prin cuvântul unui credincios care-L are pe Duhul în sine și care face parte din Biserică. Iar această lucrare nu e numai o lucrare prin cuvânt, ci și prin convingerea celui ce vorbește, prin viața predată lui Hristos. Prin urmare, pregătirea renașterii se face pe lângă Biserică, prin puterea lui Hristos și a Duhului care iradiază din ea, și are în vedere intrarea omului în Biserică. Această etapă este similară, sub raportul istoriei creștine, cu vechea instituție a catehumenatului, în care se făcea o pregătire efectivă în vederea primirii Botezului, avându-se în vedere că „cei chemați” nu erau și „luminați”. Evenimentul spiritual al renașterii are loc în Taina Botezului, care echivalează cu intrarea omului în corpul tainic al Bisericii lui Hristos. Și aici se pot distinge două aspecte: pe de o parte, desființarea păcatului strămoșesc și a celorlalte păcate, iar pe de altă parte, sălășluirea lui Hristos sau a harului în suflet. Explicând relația dintre „apă” și „Duh” din cadrul botezului, Sfântul Vasile cel Mare spune: „Botezul are de realizat două scopuri: pe de o parte, să suprime trupul păcatului – pentru a nu mai face roade vrednice de moarte –, pe de altă parte, să trăiască în (atmosfera) Duhului și să facă roade sfinte. Apa redă chipul morții primind în ea trupul ca într-un mormânt, iar Duhul trimite puterea de viață făcătoare, care ne reînnoiește sufletele”. Acum începe viața nouă în Hristos: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat” (Galateni 3,27). Dar această viață trebuie să fie orientată spre evitarea păcatelor și spre săvârșirea binelui, prin conlucrarea cu harul lui Dumnezeu. Diadoh al Foticeii arată că acest lucru nu e ușor, deoarece „satana mai lucrează și după botez ca mai înainte, ba de multe ori chiar mai rău. Dar nu ca unul ce se află de față împreună cu harul, ci învăluind prin mustul trupului mintea, ca într-un fum, prin dulceața poftelor neraționale. Iar aceasta se face prin îngăduirea lui Dumnezeu, ca trecând omul prin furtună, prin foc și prin cercare, să ajungă astfel la bucuria binelui. De aceea, Sfântul Apostol Pavel insistă atât de mult asupra păstrării legăturii cu harul lui Dumnezeu și asupra progresului în sfințenie („Stați deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți iarăși în jugul robiei” (Galateni 5,1); „Iar cei ce sunt ai lui Hristos și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să și umblăm” id. 5,24-25). În ce privește progresul omului în viața duhovnicească, Diadoh al Foticeii afirmă că, „deși harul se ascunde, din însăși clipa în care ne-am botezat, în adâncul minții, el își acoperă prezența față de simțirea ei. Din moment ce începe, însă, cineva să iubească pe Dumnezeu cu toată hotărârea, o parte din bunătățile harului intră în chip negrăit în comunicare cu sufletul prin simțirea minții”. Astfel, deși harul se sălășluiește în ființa omului, experiența conștientă a acestui fapt începe să se producă și crește ulterior prin sporirea în credință și în fapte bune. Făcând diferența dintre Botez și Euharistie, Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că „botezul face moartă aplecarea voinței noastre spre plăcerile vieții, de dragul virtuții, iar paharul convinge pe cei evlavioși să pună adevărul mai presus chiar și de viață”. Preot TUDOREL NECULAU, Biserica „Sfântul Ilie”, Fălticeni

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: