De la foc, la apă

Este un munte de om. Are 36 de ani, 1,90 m și peste 115 kg și până acum câțiva ani era doar pompier. Din 2007 însă, dată fiind diversificarea specializărilor Inspectoratului pentru Situații de Urgență Suceava, plt. Endre Ștefan Benedek s-a pregătit să fie scafandru. Și scafandru, mai exact, pentru că subofițerul a îndeplinit, și cu siguranță o va mai face împreună cu colegii din grupa lui, „cumul de funcții” schimbând echipamente după caz, de la foc la apă, de la apă la foc.
 

Militarul este conștient că și-a ales o meserie periculoasă, dar nu se bate cu pumnul în piept că ar da pe de lături de curaj, că îl incită situațiile critice, pe muchie de cuțit, că ar căuta musai pericolul de dragul unei infuzii forte de adrenalină. Ba chiar glumește, apoi explică cum a fost cucerit de „misterul adâncurilor”. „Când ne-au întrebat cine vrea să fie scafandru, toată lumea s-a dat cu un pas înapoi. Eu n-am auzit întrebarea, am rămas pe poziție și așa am ajuns să fiu scafandru. Serios însă, părea interesant, iar mie îmi place apa. Inițial am văzut în meseria asta exoticul. Când eram mic, vedeam la Teleenciclopedia ape limpezi și albastre, bărcuțe din care plonjezi în adânc, căluți de mare, submarine etc. Acestea credeam că sunt pentru scafandri. Ce vom face eu și colegii mei însă de acum încolo, în realitate, vom vedea, pentru că abia acum suntem o echipă completă de scafandri și putem să ne facem treaba pentru care am fost pregătiți și sub apă”. Smârcuri și plase de pescuit în loc de corali și căluți de mare Exoticul anticipat al meseriei de scafandru va rămâne doar o viziune frumoasă pentru plt. Endre Ștefan Benedek și colegii lui, subofițeri Cristian Grosu, Ștefan Moroșan și Paul Antochi, ce formează echipa de scafandri devenită operațională săptămâna trecută în cadrul ISU Suceava. Partea macabră a meseriei îi va însoți tot timpul în munca lor. Fără corali pe fundul apei, căluți de mare și perle în scoici sidefii, ei vor continua să caute, de data aceasta și sub luciul apei, ceea ce dibuiau până acum doar din barcă, cu cangea; trupurile nefericiților care s-au înecat. Și aproape nimic din ce au făcut militarii suceveni la Constanța, la Centrul de antrenament al scafandrilor de intervenție din cadrul ISU Dobrogea, nu „bate” cu realitatea cu care vor fi nevoiți să se confrunte în situațiile de urgență. Vizibilitatea rezonabilă din timpul scufundărilor în Marea Neagră se va transforma cel mai des în vizibilitate zero în iazurile și râurile mâloase și murdare în care își vor face ei meseria. „Vom pipăi, asta-i treaba”, rezumă situația plt. Benedek. „Cel mai mare pericol și poate singura situație de care ne este frică tuturor este să nu ne agățăm în ceva. Adâncimea o poți proba ușor aruncând o piatră. E o informație utilă și pentru cel din barcă și pentru cel care va intra sub apă. Dar ce este acolo, dedesubt, nu știi. Pot fi cioate, vegetație densă, smârcuri, plase abandonate de pescari, poate fi orice. Un scafandru cu vreo 20 de ani de experiență, dar care nu era militar, s-a înecat pe lângă Bacău, după ce s-a prins în niște plase. Culmea că 2 m mai încolo de locul unde s-a prins era un grind cu apa până la piept. Un coleg de-al meu de la Cluj a nimerit într-un tub abandonat pe fundul Someșului. Era legat de barca de la suprafață, dar curentul fiind mare l-a purtat. A simțit la un moment dat că e cam strâmt în jur. A întins mâna stângă, apoi mâna dreaptă și a dat de pereți. A avut săracul timp, în câteva clipe, să-și vadă toată viața. Tare chestia, nu?”, a povestit subofițerul sucevean cu puțin umor negru. Regulamentul scafandrilor prevede de altfel riscul pierderii de vieți și impune proceduri ce reduc la minim „pagubele”. Dacă este vizibilitate bună intră sub apă doi oameni, dacă nu este vizibilitate, intră doar unul. Mai clar, decât să moară doi oameni, mai bine moare doar unul. „Când dai de un copil mic… te îndoaie” Sună telefonul prin 112… Persoană dispărută în apă, posibil înecată în locul X, zona Y. Astfel încep, de regulă, intervențiile de acest fel ale scafandrilor de la ISU Suceava. Imediat echipa se mobilizează, încarcă echipamentele și pleacă la locul anunțat. Din păcate, se pleacă la drum cu o mașină veche, cu bărci bune, dar greoaie, cu un motor foarte greu, de vreo 100 kg. Abia încap toate, materiale și oameni, în vehicul. La locul evenimentului nu se face nimic în grabă pentru că „la apă nu e ca la foc”. Se chestionează martorii, despre cine, ce și cam pe unde a dispărut persoana. În sinea lor pompierii, scafandrii specializați de acum încolo, știu că nu vor mai găsi omul în viață. Vara, ca să aibă șanse de supraviețuire omul ar trebui salvat în 2-3 minute, iarna în vreo 20 de minute și presupunând că poate fi resuscitat, există posibilitatea să fi suferit leziuni cerebrale. Finalul este de regulă fatal, iar optimista noțiune de „salvare” înseamnă de fapt morbidul „recuperare de cadavru”. Căutările se desfășoară uneori sub presiune, pe mal existând mai mereu rudele sau prietenii celui înecat care plâng, strigă, dau indicații disperate. „Este presiune, dar oamenii aceia trebuie înțeleși. Uneori strigă la noi, ne adresează oareșce cuvinte și chiar dacă văd că suntem epuizați după ore de căutări pe ploaie, pe ninsoare, că se întunecă, ei își vor ruda scoasă din apă. Nu știu bieții, că uneori nu mai iese, că rămâne acolo, că nu e de găsit. Dar repet, chiar dacă e presiune pe noi, necazul oamenilor trebuie înțeles”, spune Benedek. Câte cadavre a recuperat din ape ISU Suceava, subofițerul nu poate spune exact. Au fost găsite trupuri la 1-2 ore după înec, altele la o zi, altele la mai multe zile, altele nu au fost găsite niciodată. „Cum pe lumea asta există întotdeauna cineva care plantează flori, trebuie să fie și cineva care duce gunoiul. Noi ne facem și profesia, dar parcă avem și o misiune mai specială aducând rudelor trupul celui decedat ca să-l îngroape creștinește. Niciodată nu e o imagine prea plăcută, dar încerc să nu mă gândesc. Foarte greu este când e vorba de copii înecați. Când dai de trupul un copil mic… te îndoaie ”, a adăugat „uriașul”, albit brusc la față și cu glasul tremurând. Știe și simte… Și el are copii… Sub apă nu există șefi Scafandrii de intervenție ai ISU Suceava vor participa și la alte tipuri de acțiuni, ca recuperări de obiecte, intervenții pentru degajarea unor sisteme inundate, în general fiind vorba de situații de urgență pentru care este necesară scufundarea. Când nu este apă, ei vor pune umărul la foc, la salvări de persoane, de bunuri etc. Noua meserie o vor învăța cu adevărat scufundare după scufundare, pe măsură ce se vor confrunta cu situațiile specifice ce le vor pune de multe ori viața în pericol. Un pericol în plus pentru ei este și faptul că antrenamentul unui scafandru de intervenție, ce trebuie să cuprindă circa 50 de ore de scufundare pe lună, este inexistent. ISU Suceava nu dispune de bazin cu apă în care băieții să poată simula diferite situații, să se poată antrena conform regulamentelor. Rămân, deocamdată, să se descurce singuri, cumpărând acces la puținele piscine din Suceava. Ei speră însă ca „cineva” să le poată asigura și necesarul de ore de antrenament. ISU a achiziționat cu ocazia operaționalizării echipei de scafandri și un sonar de care militarii se vor putea ajuta în timp, pentru a identifica în apă trupurile omenești și eventuale alte „piedici”. Acolo unde și când se va putea… Cu excepția plt. Benedek, care dispune de 2 costume din neopren (cauciuc umflat cu bule de azot) pentru vară și iarnă, ceilalți trei membri ai echipei au câte unul. Echipamentul fiecărui scafandru, incluzând și perechea de butelii cu oxigen, a costat aproximativ 2000 de euro. Când intră în apă, fiecare dintre ei cară aproximativ 50 kg în plus. În apă însă, această greutate nu se simte. Acolo pândesc alte pericole, pe care scafandrii suceveni vor trebui să învețe să le cunoască, să le înfrunte, să-și facă meseria și să se întoarcă vii acasă și între colegi. Fiecare va învăța asta pe „turta lui” însă, pentru că sub apă, scafandrii de intervenție sunt propriii lor șefi.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: