100 de ani de la nașterea lui George Emil Palade, singurul român laureat al Premiului Nobel

Îmi asum o mare onoare ca biolog și pasionat al citologiei când încerc prezentarea personalității unui strălucit specialist al lumii științifice – George Emil Palade.

 

Savantul George Emil Palade, singurul român laureat al premiului Nobel, s-a născut în orașul Iași, strada Sărăriei, la 19 noiembrie 1912, într-o familie de cadre didactice: tata profesor de filozofie și mama profesoară de liceu. După cursurile primare de la Școala “Mihail Kogălniceanu” din Iași și cele secundare de la Liceul ”Alexandru Hașdeu” tot din Iași, în anul 1930 este admis cu media 10 student la Facultatea de Medicină a Universității București. Făcând parte dintr-o familie cu multe generații de intelectuali – preoți, învățători, profesori, oameni de cultură și artă –, în anii de facultate studentul George Emil Palade a dovedit calități proprii unei astfel de familii, între care conștiinciozitate, seriozitate și multă muncă în studiu. La Facultatea de Medicină București a avut marea șansă de a avea trei maeștri providențiali care i-au marcat gândirea biologică și formarea profesională. Aceste personalități remarcabile au fost: Francisc Rainer, Andre Bolvin și Grigore T. Popa. În anul 1940 susține teza de doctorat cu tema ”Tubul urinifer al delfinului”. În introducerea tezei de doctorat, George Emil Palade scria: “Am lucrat șase ani în laboratorul de anatomie și embriologie umană al domnului profesor Francisc I. Rainer, în preajma profesorului de adâncă și cuprinzătoare erudiție, sub înrâurirea spiritului său integrat în esența lucrurilor și faptelor” (vezi Radu Iftimovici, în lucrarea “Creație românească în biologia universală”, Editura Albatros, 1977). Între anii 1942-1945, George Emil Palade a lucrat ca medic în Corpul Medical al Armatei Române. George Emil Palade s-a căsătorit în 1946 cu Irina Malaxa, fiica industriașului Nicolae Malaxa, cu care a avut doi copii: o fată, Georgia Palade Van Dusen, și un băiat, Philip Palade. A plecat cu soția în Statele Unite ale Americii, unde la început a fost angajat ca cercetător la Universitatea Rockefeller din New York. Aici s-a întâlnit cu cercetătorul Albert Claude, care l-a invitat să lucreze împreună în Departamentul de patologie celulară de la Rockefeller Institute for Medical Research. George Emil Palade a realizat importanța excepțională a microscopiei electronice și a biochimiei în studiile de citologie. Pentru problemele de biochimie a inițiat colaborarea cu Philip Siekevitz, cu care a combinat metodele de fracționare a celulei cu microscopie electronică, producând componenți celulari. Cel mai important rezultat al cercetărilor a fost explicația mecanismului celular al producției de proteine. Într-un interviu cu George Emil Palade realizat de Horia Vintilă se menționa: “Celula este locul de unde se pune totul în mișcare, de unde urcă până la creierul celui mai evoluat geniu și, de asemenea, până la viitorurile cele mai îndepărtate ale speciei umane și ale vieții în general”. Palade a pus în evidență particule intracitoplasmatice bogate în ARN la nivelul cărora are loc biosinteza proteinelor, particule numite ribozomi și, mai târziu, “corpusculii lui Palade”. În 1976, George Emil Palade sublinia, cu autoritatea omului de știință: ”De mai bine de o sută de ani, știm că celula este organismul minim, unitatea bazică a vieții. În centrul ei există însă un sistem și o ierarhie, de la micro- la macromoleculă, trecând prin sisteme și structuri de la un nivel la altul, pe care le cercetăm în acest moment…”. În colaborare cu Leith Porter a editat revista “The Journal of Cell Biology” (“Revista de Biologie Celulară”), publicație științifică deosebit de importantă din domeniul biologiei celulare. Savantul de origine română a fost ales în 1961 membru al Academiei de Științe a SUA, iar în 1974 a primit Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină, alături de Albert Claude și Christian de Duve, pentru cercetările privind organizarea funcțională a celulei. Aceste cercetări au avut un deosebit de important rol în dezvoltarea biologiei celulare moderne. La festivitatea conferirii oficiale a Premiului Nobel de la 12 decembrie 1974, George Emil Palade a prezentat tema ”Aspecte intracelulare în procesul de secreție a proteinelor”, lucrare publicată în anul 1992 de Fundația Premiului Nobel. În anul următor, a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Apreciind valoarea descoperirilor științifice și a activității sale universitare, președintele SUA Ronald Reagan i-a conferit savantului George Emil Palade „Medalia Națională pentru Știință” (1986), iar președintele României l-a decorat cu Ordinul național “Steaua României în grad de Colan”. La 8 octombrie 2008, savantul român George Emil Palade s-a stins din viață în SUA, la vârsta de 96 de ani. Vorbind despre cercetările fundamentale care au revoluționat gândirea biologică și medicală, Gunter Blobel, laureat al Premiului Nobel, a făcut cea mai interesantă evaluare a savantului român: ”Palade a fost pentru biologia celulară ceea ce Einstein a fost pentru fizică”. George Emil Palade, fondatorul biologiei celulare, știință cu un evident caracter interdisciplinar, format la Facultatea de Medicină București, a dus în lume faima școlii românești de medicină. Academia de Științe Medicale din România a organizat, în ziua de 9 noiembrie a.c., un simpozion omagial “George Emil Palade – Laureat al Premiului Nobel”, la Institutul de Biologie și Patologie Celulară „N. Simionescu” București.