Primejdie

Deunăzi, un fost ministru al turismului, acum în calitate de președinte al unei federații patronale de profil, D.M. Agathon, se arăta încântat foarte cum că Google realizase „cea mai vastă reclamă făcută vreodată personajului Dracula”, la aniversarea părintelui său, Bram Stoker. De unde-i venea bucuria? Fiindcă vedea în asta o „trimitere implicită” la Transilvania, „adică spre România”; și decidea, sigur pe sine (și conform unor previziuni personale mai vechi…), că „România nu o să aibă niciodată un brand turistic mai puternic decât cel al lui Dracula”.

 

Primind vestea asta cam câș, așa cum mi se întâmplă adesea, mi-am zis că până și frunza altui fost ministru al turismului (frunză pare-se că vestejită înaintea sosirii vreunei toamne) ar fi mai de acceptat pentru o țară ca a noastră, simbol din multe privințe mult mai ofertant (ca să intru în limbajul… profesioniștilor), mai cuprinzător și mai onest. Chiar și pentru că face trimitere la o pădure (grădină…) ce încă există, populată cu istorii și fapte de dincolo de ficțiuni pe care să ni le fi infuzat alții. Și că veni vorba de ficțiuni, îmi vine a crede că, dacă nu s-au găsit până acum, poate că se vor găsi specialiști autentici (nu numai în turism, ci și în branding) care să contureze chemări spre România din perspectiva unor atuuri reale ale locurilor. Altfel spus, care să nu ceară oaspeților (cu primejdia de a-i minți din capul locului) să ia țepe pe litoral, să-și taie venele în deltă ori să-și piardă căpățânile (poftim!) în Bucovina…