„Drum de fier prin praf de pușcă”

Provenind dintr-o familie de ceferiști, dl Paul Brașcanu a îndrăgit de mic copil atmosfera căilor ferate, începând cu romantismul și nostalgia locomotivelor cu aburi și a trenurilor „de epocă”, evocate, în operele lor, de marii scriitori români Mihai Eminescu, Ion Minulescu, I.L. Caragiale, Ionel Teodoreanu sau George Topârceanu și continuând cu arhitectura clădirilor stațiilor de cale ferată, spectaculoasele viaducte, poduri și tabliere metalice, tuneluri și alte lucrări de artă, perfect integrate în mirificul peisaj natural al Bucovinei.

 

Faptul că s-a născut și a copilărit sub simbolul „zodiei Căilor Ferate Române” i-a oferit posibilitatea să beneficieze de primele „lecții de istorie a căilor ferate” din partea tatălui, picherul Maxim Brașcanu, și a bunicului, Daneliuk Vasile. Continuând tradiția, la 18 ani, Paul Brașcanu a devenit angajat al Regionalei CFR Iași, la Secția L6 Vatra Dornei, unde a evoluat profesional, lucrând și în prezent, dezvoltându-și abilitățile de linior și valorificându-și totodată talentul de cercetător, de scriitor, pasiunea pentru istorie, în general, și pentru istoria feroviară, în special. Lucrarea tânărului tehnician specialist CF Paul Brașcanu, intitulată „Drum de fier prin praf de pușcă”, realizată în urma unei laborioase și minuțioase documentări, structurată după regulile unei monografii, reunește, într-un mod unitar, contextul istoric cu datele tehnice ale construcției și dezvoltării rețelei feroviare în Bucovina, reconstituind aspectele relevante despre construcția liniilor de cale ferată, a terasamentelor, stațiilor, podurilor, viaductelor, tunelurilor și altor lucrări de artă, precum și a materialului rulant utilizat. În primul capitol, intitulat „Drum de fier prin Bucovina”, autorul pune în evidență faptul că o parte a teritoriului Moldovei a fost transformat în „colonie” de Imperiul Austro-Ungar, pe 25 aprilie 1775. La acea dată, 63.200 de români, reprezentând 85% din totalul populației nordului Bucovinei, au devenit supuși ai Curții Imperiale de la Viena. Astfel, interesul economic austro-ungar, de a transporta rapid și în cantități mari mărfuri de la porturile dunărene și de la Marea Neagră, a determinat apariția căilor ferate în vechea provincie română, devenită austriacă din cauza conjuncturii. Politica de dezvoltare a drumului de fier a fost realizată prin intermediul Companiei de Căi Ferate Lemberg – Cernăuți – Iași sau Concesiunea Offenheim, după numele conducătorului companiei. Tronsonul de început al căii ferate pe teritoriul Comitatului austriac Cernăuți a fost construcția feroviară Cernăuți – Suceava, Stația Ițcani reprezentând punctul terminus. În octombrie 1869 s-a inaugurat această linie și, implicit, Stația Suceava Nord Ițcani, care a deschis prima filă de istorie a căilor ferate din Bucovina. Avea să fie exploatată de administrația Căilor Ferate Austriece până în anul 1919, când a trecut în proprietatea statului român. În acest context istoric, Regatul României a comandat aceleiași companii construcția și exploatarea liniei Suceava – Roman, la 21 septembrie 1868. Au trecut deja 143 de ani de la inaugurarea căii ferate Suceava – Roman, la 15 decembrie 1869, și implicit a punerii în funcțiune a Stației de Călători Suceava Burdujeni. Cu o minuțioasă documentare, autorul prezintă date istorice, tehnice, fotografii, documente și hărți, decrete și inițiative legislative legate de construcția liniilor de cale ferată, în special a liniei Hatna – Dorna Watra (Dărmănești – Vatra Dornei), care la 28.10.2012 va împlini 110 ani. De asemenea, a stațiilor și haltelor de mișcare, a instalațiilor de siguranța circulației, sistemelor de semnalizare și comunicații, a materialului rulant, instalațiilor de întreținere și revizie a locomotivelor și vagoanelor, de la începutul construcției până în anul 1914. În capitolul al II-lea, intitulat „Drum de fier prin praf de pușcă și ploaie de stele”, autorul transpune activitatea feroviară în contextul izbucnirii Primului Război Mondial și a mobilizării generale decretate în Bucovina, în noaptea de 30 iulie 1914, aceasta fiind legată în mod special de nevoile militare ale armatei austro-ungare, de necesitățile de aprovizionare cu armament, alimente, dar și de restabilirea aprovizionării imperiului austro-ungar cu minereuri de mangan, dolomită, cherestea, cereale, animale și alte mărfuri furnizate de Bucovina. Construcția liniilor de cale ferată Vatra Dornei – Dornișoara – Prundul Bârgăului, cu stațiile și haltele Roșu, Dorna Cândreni, Floreni, Coșna, Turbăria Stampei, Poiana Stampei, Dorna Burcut și Dornișoara, precum și linia Iacobeni – Prislop – Borșa nu pot fi desprinse de contextul tragic al războiului, de necesitatea evacuării răniților de pe front, de spitalele militare înființate la Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc sau Tihuța. Autorul îmbină armonios prezentarea datelor tehnice de construcție și ale tehnologiilor specifice feroviare, cu fotografii ale trenurilor de lucru, regimentelor și batalioanelor ostașilor români și austrieci care au contribuit la construcția căilor ferate din Bucovina, în perioada 1914-1918. În capitolul al III-lea, intitulat „Linia Ilva-Mică – Vatra Dornei”, autorul prezintă istoricul construcției liniei cu ecartament normal pe acest traseu, începând din martie 1915, până la finalizarea acesteia, inclusiv construcția stațiilor și haltelor de călători Leșul Ilvei, Poiana Ilvei, Măgura Ilvei, Ilva Mare, Lunca Ilvei, Silhoasa, Larion, Grădinița și Coșna. Impresionează multitudinea de date tehnice, structurate pe perioade de construcție și zone bine delimitate, traversarea munților din Bucovina în Transilvania necesitând mari eforturi materiale și umane, construcția de terasamente în stâncă, realizarea a 32 de poduri, 149 de podețe, 10 viaducte, 9 tuneluri, 9 stații de cale ferată, 25 de cantoane și o multitudine de instalații diverse, de semnalizare feroviară, electricitate, comunicații etc. Este impresionantă actualizarea datelor până în anul 2012 și ilustrarea evenimentelor prezentate cu o colecție de fotografii rare, multe din ele aparținând unor colecții private, la care publicul larg nu a mai avut acces. În capitolul al IV-lea, intitulat „Oamenii Drumului de Fier”, autorul prezintă, selectiv, personalități marcante ale căilor ferate, de la care a avut de învățat sau care i-au marcat destinul de ceferist și de scriitor. Fotografiile cu salariații de ieri și de azi sunt un simbol al respectului și mândriei feroviarilor pentru meseria pe care o fac, pentru modul în care tradiția familiei de ceferiști înseamnă disciplină, dăruire și talent pentru îndeplinirea unor sarcini extrem de dificile și solicitante, apreciere și recunoștință pentru cei cărora le-am fost sau încă le mai suntem discipoli. Tot în acest capitol, este prezentată o minimonografie a Secției de Întreținere Linii CFR din Vatra Dornei. Este cel mai frumos omagiu pe care îl aduce autorul unității de cale ferată unde își desfășoară activitatea! Așternând o punte între trecutul în care tatăl și bunicul său lucrau tot aici, autorul are posibilitatea să ne prezinte informații de prin sipetele cu amintiri, văzute doar prin ochii celor care l-au format, alături de realitățile percepute de el însuși. Stilul riguros științific, bine documentat al prezentării datelor, dar în același timp cursiv, frumos și interesant, face din această carte o lucrare de istorie feroviară accesibilă atât ceferiștilor, cât și publicului larg. Ing. GEORGE RADU PIPA directorul Sucursalei Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF Iași Notă: Cartea va fi lansată pe 28.10.2012, ora 12, Stația Vatra Dornei (gara mare) Club CFR.