Ca pe vremuri, în mustăriile de lângă piață…

> Mii de suceveni au fost prezenți la Festivalul mustului din zona pieței centrale > Must, oaie la proțap, grătare cu fum mult, mămăligă, ciorbă la ceaun și muzică populară, la un eveniment care a căzut greu doar fițoșilor > Public record, sâmbătă seară, la recitalul lui Nea Beni
Peste 2000 de litri de must s-au vândut în primele două dintre cele trei zile dedicate Festivalului mustului desfășurat în vecinătatea pieței centrale, din Suceava, în organizarea parteneriatului Fundația Ana – Primăria și Consiliul Local Suceava. Amatorii de zeamă de struguri, dar și de alte licori naturale, de bucate tradiționale și de muzică populară au reconstituit parcă între 19-21 octombrie, atmosfera mustăriilor pe care mai toți cârciumarii orașului le construiau odinioară după culesul strugurilor.
 

Iar sucevenii, evident dornici de petreceri târgovețe deloc pretențioase, au venit cu miile să guste pofticios și fără grija că se murdăresc pe mâini din oaia la proțap, pastrama de oaie la grătar, mititei și cârnăciori, ciorbe și mămăliguțe la ceaun, bucătărisite pe loc, dar și din sarmale, plăcinte, brânzeturi, dulcețuri și zacuști. “Băi Sandule, astea-s făcute de mâna omului!”, explica sâmbătă, unui comesean, un sucevean spornic la mâncare, în timp ce îndesa în mujdei de usturoi o bucată de carne bine rumenită. Vegetarienii sau orice alte persoane care numără caloriile dintr-o lingură de mâncare n-au avut ce căuta la festival. Și nici cei care se așteptau, probabil, ca într-o mustărie să miroase suav a parfum fin și nu a fum de la grătare, a mâncare gătită, a țuică și must, cei convinși că mesenii știu să arunce la coșul de gunoi și nu pe jos paharele și farfuriile din plastic din care au băut și s-au ospătat, dar și cei care cred că boschetarii, la vânătoare după o juma de mititel lăsat pe o farfurie, au dispărut. Și au fost câțiva dintre aceștia care au abordat o grimasă adecvată făcând un tur pe la căsuțele cu stuf pline de bunătăți. “Distracție de țărani”, decreta, sâmbătă, un tânăr ce părea că le știe pe toate, încercând inutil să mascheze salivația de poftă, apărută brusc. “Au fost trei zile în care și vremea ne-a ajutat în reușita primei ediții a Festivalului mustului la Suceava. Cred că am reușit să aducem bucurie sucevenilor, care au fost prezenți în număr foarte mare în fiecare zi. Am realizat ceea ce intenționasem de la bun început, să readucem în viața orașului atmosfera mustăriilor Sucevei din urmă cu mulți ani. De aceea am ales zona din piața centrală, pentru că aici se amplasau mai demult, de aceea au fost invitați agenți economici care au putut oferi oamenilor numai produse tradiționale ce se consumau pe lângă must. Chiar dacă încă e greu să-l faci pe om să ducă la gunoi ce rămâne de pe urma lui, cred că am reușit ce ne-am propus, și asta ne încurajează în organizarea edițiilor viitoare” a declarat Nelu Todireanu, președintele Fundației “Ana”, partenerul Primăriei și Consiliului Local Suceava la acest eveniment. Benone Sinulescu – un om cât o bucurie mare Muzica populară i-a însoțit pe participanți în toate cele trei zile ale festivalului. O întreagă pleiadă de soliști din județ, cunoscuți și îndrăgiți de suceveni. Au urcat pe scenă, de asemenea, instrumentiștii „Rapsodiei Bucovinei” conduși de Ovidiu Șvarț și ansamblul de dansuri „Flori de Sânzâiene”, condus de Ionică Brădățan. Ieri, în ultima zi de festival, a cântat, pentru prima dată la Suceava, moldoveanca Zinaida Bolboceanu, o voce și un om frumos, elegant, cult, plin de talent, pasiune, modestie și bun-simț. Cu siguranță, pentru Zinaida nu va fi ultima reprezentație la Suceava. Cunoscutul cântăreț Benone Sinulescu a fost însă cel care a adus sâmbătă, în fața scenei, cel mai numeros public. La 67 de ani, nea Beni are o vitalitate de invidiat. În ciuda faptului că nu-i picase prea bine un mujdei de usturoi la prânz, artistul a debordat de energie în timpul, dar și după concertul pe care l-a oferit sucevenilor. Le-a cântat de toate, melodii care l-au consacrat și pentru care este iubit de public de 50 de ani încoace, piese etno, dar și piese lirice, de suflet, pe versurile unor poeți români. Benone Sinulescu, dacă a avut vreodată, a lăsat de mult la o parte mofturile de vedetă. Cântă cu bucurie pentru public, poate mai bine ca în tinerețe, iar publicul îl răsplătește răspunzându-i pe măsură. Vedeta în costum din stofă fină, neagră cu dungi, cu șapcă de doc „Reebok” pe cap, este departe în spatele omului vesel și prietenos care acum povestește o amintire, apoi fredonează o melodie pocnind din degete. Acum spune un banc glumind pe seama cheliei lui, acum face o fotografie și dă un autograf. Din respect față de public, el, vedeta, n-a crâcnit dacă a trebuit să aștepte, într-o cămăruță de 1,50 pe 2,50 m, undeva, în spatele pieței, o oră în plus ca să urce pe scenă. Nea Beni râde și își trăiește viața din plin cu surâsul pe buze, fie că este pe scenă, cu soția acasă la Bârzava, în Arad, sau stând la masă cu oameni abia cunoscuți. Știe o mulțime de bancuri și greu poate fi întrerupt când se pornește. „Maestre, vreau să zic și eu unul bun, se poate?” mă strecor într-o pauză de respirație. „După, că ești mai mică, acuma spun eu”, îmi replică șugubeț, începând alt banc. Maestrul este fericit că vocea i-a rămas perfectă și că poate cânta împreună cu publicului „Roata” și „Radu mamei”, melodii care și remixate vor rămâne pentru totdeauna lipite de numele său. Benone Sinulescu savurează încă și împărtășește cu cei din jur amintirile culese în lunga lui carieră. Și are sute din turneele și cântările avute cu mai toți artiștii români. Pe Vicoveanca noastră o iubește și o respectă foarte mult ca om și ca artistă și, bineînțeles, și-a amintit și despre Sofia o întâmplare. „Măi, femeia asta e grozavă, orice ar face. Odată, cântam noi în Florida, invitați de un domn foarte, foarte bogat. A murit, săracul! Locuiam într-un loc luxos și frumos tare. Gândiți-vă… Florida, ocean, soare, verde peste tot. Erau o grămadă de păsări acolo, iar unele mari de tot, egretele. Sofia lua în mână mâncare, ce găsea prin frigider, și le hrănea. Punea în palmă mâncarea, mergea la geam și începea: „Mumoasele, frumoasele, haideți la mama” și egretele se repezeau să mănânce din palma ei. Și aveau niște ciocuri tari, puternice, aripi mari, dar ea nu se temea deloc. Eu n-aș fi putut face asta. Măi, grozavă femeie”, a mai povestit artistul. Poate voi mai avea ocazia să stau în preajma lui Benone Sinulescu, un om ca o bucurie mare și un cântăreț care merge la inima oricui, fie el ardelean, oltean, dobrogean sau bucovinean, american din Florida sau italian de la Roma. Nea Beni și muzica lui se pliază, se modelează, se dă cu omul, oriunde ar locui el în lume. Cu o singură condiție, omul să fie român.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: