Un punct de vedere

Nota de plată

Motto: „Impossibilum nulla obligatio est” (lat. Imposibilul nu este obligatoriu), principiu de drept înscris în „Digestele” lui Iustinian
 

Cine ar fi crezut că o operațiune banală căreia nu i s-a dat niciun fel de atenție de când a început, adică de vreo 20 de ani, privatizarea vreau să zic, marea privatizare, cum se zice, a celor 1300 mari și foarte mari întreprinderi și combinate, va ține atenția trează două săptămâni, transformându-se într-un spectacol mediatic neocolit de nicio televiziune, nici de pe stânga, nici de pe dreapta. Să ne amintim că la începutul procesului de devalizare a țării, când unii (proști, înapoiați, în viziunea celor care se considerau buricul conștiinței românilor) ziceau și ei ce vedeau, că „nu ne vindem țara”, venea câte un pârlit de turc sau arab, ba chiar și câte un apusean care avea sediul firmei la o căsuță poștală imaginară (să-l trecem aici și pe Țiriac, cu banii făcuți dintr-o mingiucă), și, pe nimic, au pus mâna pe ce-au vrut ei, au culcat la pământ, au dărâmat, n-au plătit, au fugit cu banii, au râs de prostia guvernanților și de gradul înalt de corupție la care au ajuns, în scurt timp, funcționarii statului. Cu totul întâmplător, în tren, am cunoscut un investitor arab (învățase românește destul de bine), libanez după cum spunea, care se lăuda cu cât de bine îi merg afacerile în prăduirea pădurilor din zona aceasta, a noastră, cum îi joacă pe deget pe toți cei care ar fi trebuit să apere pădurea, aurul verde, și din tot ce spunea se desprindea ideea că România e de vânzare pe nimic, iar românii (muncitorii lui) niște slugi fără pretenții. Libanezul se mira de ce chilipir i-a căzut pe cap, că în țara lui era mic comerciant; vindea pe stradă salep și bragă; acum intrase în rândul „ciocoilor” și, de la înălțimea portofelului, spurca în dreapta și-n stânga, nimic nu-i convenea, fără să înțeleagă (l-am ajutat s-o facă) că el profită de o situație de amețeală a autorităților și ar trebui să-și țină gura. Numai că boala asta a amețelii s-a lungit până când s-a ajuns că trebuie vândut ce-a mai rămas (statul, evident, e un prost administrator), între care și Oltchim, nu din alte motive decât că stă în gâtul FMI și dacă nu-l vinzi repede nu-ți mai dă bani ca să supraviețuiești. S-a vândut o țară și nu s-a făcut niciun tămbălău, cumpărătorii n-au fost arătați la televiziuni, n-au făcut declarații, nu li s-a cerut să-și întoarcă buzunarele pe dos, au tăcut, au dat muncitorii afară, au vândut tot la fier vechi, au luat banii și duși au fost; restul au distrus țiganii. De ce se face atâta vorbă despre Oltchim? Simplu și clar. Cumpărătorul este român și, după o concepție păguboasă, veche de când sunt românii, ar trebui să-i moară cât mai repede capra, să-l lase pe altul, un străin, libanezul nostru, sau un rus (sunt și rușii buni la ceva) sau pe oricare altcineva, că român nu se poate. Nu pot să știu dacă Dan Diaconescu are sau nu banii și că luni 1 octombrie a.c., va fi să răstoarne sacul cu 45 milioane de euro în fața lui Ponta. Știu doar că „șoricelul neastâmpărat” i-a jucat cum a vrut, făcându-și campanie electorală pe gratis și, chiar dacă a fost făcut în toate felurile, el a rămas consecvent că ceea ce face, face pentru poporul român, pentru angajații Oltchim, cărora este gata să le plătească salariile, că e gata să facă 15 ani de închisoare numai poporul său să intre în posesia unei părți din averea lui… Ei bine, aflați că în cele două săptămâni de trăncăneală n-am auzit pe niciun „analist” să spună răspicat: bă, dați-vă pe seamă, e bine ca Oltchimul să fie cumpărat de un român, fie el și Dan Diaconescu. Dar dacă nu-i acceptat, cine trage sforile și în favoarea cui? Și în spatele lui DD cine este? Se zice că ar fi PDL-ul și președintele Băsescu care formează o unitate inseparabilă, mai ales când e vorba de compromiterea și disoluția USL-ului. N-am răbdare să aștept, numai că, în cazul în care vine cu banii, ce bețe-n roate i se vor pune lui DD până la semnarea contractului? Ce muzică i se va mai pune și cum va trebuie să joace? În cazul în care nu reușește să redea Oltchimul poporului ca proprietar de drept, DD îi va face răspunzători pe ciocoii USL și se va arunca cu arme și bagaje în tabăra adversă, fără ciocoi dați în gât de justiție. Dar va fi el acceptat să candideze la președinție de către Alianța România Dreaptă? Dintre toate câte sunt, noi ne vom alege numai cu spectacolul mediatic, atât de intens și de dens, încât a acoperit alte evenimente cu impact asupra afacerilor politice rămase în urmă cu rezolvarea și care nu mai suferă amânare. Cu cât se apropie campania electorală, președintele Băsescu nu mai are răbdare cu coabitarea, ceea ce ar însemna să-și asume numai acele atribuții prevăzute de constituție și, folosindu-se de o propagandă constituțională, plin de grijă pentru o țară de mâna a doua, convoacă (27 septembrie a.c.) Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), din care face parte și primul ministru Ponta. Tema propusă, „Strategia pentru refacerea credibilității României”, era prea străvezie și sensibilă ca să-i fie servită primului ministru, care nu mai este singur în fața celeilalte părți din UE, Comisia Europeană și Parlamentul European, socialiștii Europei nemaifiind dispuși să înghită „dezinformările” cu privire la situația din România, prezentată alarmist și mincinos de gruparea Băsescu. Să admitem, lăsând la o parte toată ranchiuna acumulată, că președintele, plin de intenții bune, are în vedere binele țării, întărirea alianțelor cu partenerii externi, cărora le datorează, indiscutabil, rămânerea la Cotroceni. Obiectiv ce nu putea fi atins prin tema propusă, care, din start, din titlu, îl făcea responsabil pe primul ministru Ponta. Evident, Ponta și-a luat jucăriile și a plecat, întâmplare cu tâlc, care ne spune că încercarea președintelui de a-și restabili toată puterea, ca în timpul lui Boc, va trebui să fie amânată. Dacă ar fi fost vorba doar de privațiuni, de achiziționarea a 12 carcase F-16 și de alte mărunțișuri, Ponta ar fi rămas la locul lui și s-ar fi dat de ceasul morții să facă rost de bani, ca să ne restabilim capacitatea de apărare, să fim compatibili cu standardele NATO etc. Dar așa, să-i spui că vrei să-ți faci un megaminister de externe pentru uz personal, un comitet de supraveghere pentru presa de toate felurile, era aproape firesc ca Ponta să nu fie receptiv și să spună „nu contați pe mine”. Vulnerabilitățile și amenințările au rămas, au rămas pentru că au fost căutate, nu preîntâmpinate, cu păstrarea industriei de apărare și a bazei materiale a armatei. Că veni vorba, dacă UE intenționează să-și facă armată proprie, comună, noi ne împărțim armata, atâta cât avem, între UE și NATO? Păi dacă o să fim apărați din două părți, mai că-mi vine-n gând să renunțăm cu totul la armată și la carcasele F-16. Sigur, președintele Băsescu vrea să-și plătească datoriile față de Departamentul de Stat al SUA, organismul acela de care, pe bună dreptate, se temea Crin Antonescu (i-o fi trecut teama?) și să cumpere, pe banii țării, deși doar el e beneficiarul, numai 12 aparate de zbor care nu mai zboară, F-16, de la Portugalia, care le are tot de la SUA – NATO, dar uzate de două ori, cu 3500 ore de zbor. Carcasele ne-ar costa cică numai 120 milioane de euro, însă pentru a le înălța de la sol ar mai trebui vreo jumătate de miliard, după care suntem compatibili și datori. În loc să spunem „Sunt prea sărac să-mi cumpăr un lucru ieftin”, insistăm pe vechituri și la președinție, și la avioane, ca să ne fie bine, să fim apărați (de cine? cine ne atacă?), sub scutul protector. Am mai scris despre F-16 (vezi „Crai nou”, vineri, 4 mai, 2010, „Carcase și beterege”) și mă întreb dacă n-ar fi mai bine, pentru creșterea capacității noastre de apărare, să se fi făcut sau să se facă investiții americane în industria de orice fel, decât să ne bage pe gât niște ruginituri. N-ar fi nimic, dar mă gândesc cu neliniște că tot noi, cei mulți și săraci, vom achita nota de plată.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: