Un punct de vedere

În duba Europei

Motto: „Quanto piace al mondo è breve sogno” (it. Orice Plăcere din lume e un vis scurt)
 

De când dl Barroso a trecut de la îngrijorare la satisfacție deplină că UE și Comisia Europeană au restabilit democrația și statul de drept în România, victorie datorată celor unsprezece puncte dictate lui Victor Ponta de șeful organismului care dictează Europei (dar s-a aflat că nu erau chiar de la el, erau primite de la Monica Macovei dintr-o grijă maternă față de țară), de atunci mă tot întreb cum o fi fost ales acolo, la cârmă, domnul cu pricina. Și, întorcând alegerile democratice pe toate părțile, într-un târziu m-am dumerit, fiind în situația de a trăi o satisfacție tot așa de mare ca a dlui Barroso. Dacă n-ați știut, aflați că a fost validat pe post printr-un boicot european: stați, bă, europenilor, acasă, făceți-vă treburile, că așa mă conving că toți ați fost de acord, prin neparticipare, cu alegerea mea. Nu trebuie să fii eurosceptic ca să-ți dai seama că UE, în afara victoriei împotriva României, nu prea mai are cu ce se lăuda, ca să-ți faci merite dintr-un lucru de nimic, în condițiile în care o bună parte dintre români au simțit și simt gustul amar al înfrângerii, înseamnă să-ți dai cu dreptu-n stângul, având revelația că n-ai căzut, nu ți-ai rupt ceva în tine, asta în condițiile în care tu, UE și Comisie Europeană, n-ai fost și nu ești în stare să previi sau să atenuezi criza economico financiară, iar țări ca Spania, Italia, Irlanda, Grecia, dar și Franța, sunt aproape de colaps. Ai putea ieși din această situație dacă te-ai extinde, pentru că, punând la pământ economiile țărilor din sud-estul Europei, poți supraviețui câțiva ani. Cred că vă dați seama: dacă ați pune voi mâna pe Ucraina, ce festin la masa voastră, contra valorii europene, ce haine vechi și ifose! Mulțumiți-vă cu R. Moldova și vă completați necesarul de slugi, dar grăbiți-vă, că Partidul Comunist al lui Voronin vrea ca R.M să adere, prin referendum (iar referendum?) la Tratatul de constituire a Uniunii Euroasiatice și la Uniunea Vamală Rusia – Belarus – Kazahstan. Vă mai amintiți când și cum a sucombat URSS? Atunci când n-a mai putut înghiți alte teritorii, a murit de inaniție teritorială (Afganistan), exemplu care ar trebui să vă dea de gândit, pentru că e de necrezut și imposibil de realizat un nou stat, o structură eterogenă, numită Europa sau Statele Unite ale Europei. Obișnuiți-vă cu gândul că, potrivit unei vechi teorii a dezvoltării stadiale, stadiul vostru se apropie de sfârșit, în sensul că nu voi veți domina lumea, este stadiul altora, și este suficient să constatați că se va petrece o deplasare a interesului SUA din Europa spre Asia. Semnalul că ceva nu este în ordine l-a dat recent Franța, care, prin președintele Hollande, a lăsat deoparte valorile europene și a zis-o pe șleau că Franța nu poate primi toate scursurile și murdăriile lumii. Probabil că se știe că scursurile și murdăria nu aveau în vedere pe magrebieni sau asiatici, pe cei din fostele colonii ale Franței, ci pe țiganii de la noi. Alungarea acestora din orașele Franței, din motivele cunoscute (furturi, cerșetorie, prostituție, violuri etc.) vine în contradicție cu tot ce-a bătut din gură Apusul, ani și ani, despre drepturile omului, dreptul la liberă circulație și de locuire unde ai chef, chiar în grădinile de la Versailles, dreptul la a tăia câte o bucată din tortul european, fără să pui nimic în loc, și alte prea ademenitoare chemări care, e drept, au avut rolul lor în căderea comunismului din est. Dar, așa cum era de așteptat, au ajuns să-ți obtureze căile respiratorii. Rămân la părerea, exprimată de mai multe ori, că problema țiganilor din România este o problemă a României, nu a Europei, și să nu ne așteptăm la o rezolvare în actuala guvernare sau în cele ce vor urma. Ar fi imposibil să faci în câțiva ani ceea ce nu-i făcut de sute de ani. Faptul că UE, Consiliul Europei, dar și guverne, șefi de state, la care se adaugă partide politice, au luat o atitudine partizană față de situația politică din România demonstrează nu atât forța acestor organisme și organe, cât, îndeosebi, teama de a nu scăpa din mână milioanele de sclavi din România, o piață de desfacere capabilă să absoarbă și ce nu se vinde în apus, un pământ care poate fi cumpărat la prețuri modice, un loc unde capitalul străin realizează profituri uriașe și unde străinilor le este permis să facă tot ce nu fac în țările lor etc. În momentul în care, sub masca democrației și a statului de drept, Consiliul Europei și SUA au intervenit în treburile interne ale României, n-au făcut-o (nu vă lăsați duși în eroare nici voi, care vă credeți beneficiarii intervenției) din prea mare dragoste pentru România și pentru români. Nu, ei și-au urmărit interesele lor, garantate de președintele Băsescu și de cei care-l sprijină. „Defecțiunea” numită USL – Ponta – Antonescu le punea în primejdie această stăpânire nestânjenită. Și, atunci, au aruncat pe piața politicii, fiind secondați de talibanii din țară, ideea cu puciul, cu lovitura de stat, cu atacul la justiția partizană, cu gâtuirea democrației, a Curții Constituționale și a altora care, într-adevăr, ar trebui gâtuiți. Însă tărășenia intervenției și ticăloșia actului în sine nu s-au încheiat cu reinstalarea lui Traian Băsescu, continuă din exterior cu trimiterea Comisiei de la Veneția, cu chemarea la spovedit a politicienilor din zona fără putere; iar din interior, cu intervenția procuraturii, a organelor de coerciție, cu demonizarea guvernului, cu intimidarea parlamentarilor care au votat suspendarea și prin toate mijloacele prin care tabăra care deține efectiv puterea vrea să câștige și guvernarea la alegerile din decembrie. Să ne fie clar: Comisia de la Veneția face cercetare la fața locului nu pentru a afla sau restabili adevărul, ci pentru a întări și confirma justețea măsurilor discriminatorii luate de mai marii UE împotriva României. Observați, întâi ți-am dat cu bâta-n cap, iar apoi, în spiritul umanismului apusean, îți cercetez partea vătămată, fără să te pansez; umblă tu cu capul spart, ca exemplu pentru alți nesupuși. Pare că totul este împotriva taberei guvernului, despre care, pe bună dreptate, se zice că a făcut greșeli, suficiente ca să nu i se atribuie și altele, uitându-se că în spatele lor sunt milioanele de alegători de la localele din 10 iunie a.c., dacă nu vrem să luăm în seamă milioanele care au votat demiterea președintelui. Încercarea (s-ar putea să reușească, omul e temător din fire) de a-i înspăimânta pe cei care au votat la referendum, bagatelizarea rezultatului scrutinului prin diminuarea drastică a numărului de voturi pentru demitere, în paralel cu exagerarea numărului de voturi fraudate (or fi și din astea, intră în regula jocului, dar nu de ordinul milioanelor!), ofensiva împotriva fruntașilor USL-ului și a parlamentarilor incompatibili fac parte dintr-o campanie bine orchestrată și dirijată, de discreditare, atât în interior, cât și în exterior, a dușmanilor politici, amplificată și de absența sprijinului de la social-democrația europeană. Pe de altă parte, nici tabăra guvernului nu stă cu mâinile încrucișate, nu s-a lăsat paralizată de frică și, printre chemările la DNA, și-a găsit timp că contraatace: un dosar de abuz și trafic de influență pentru Monica Macovei (chestie de tot hazul, deoarece ea se credea în măsură să curețe Alianța România Dreaptă de toate uscăturile), la care se adaugă niște mărturii și dovezi clare în legătură cu dosarul flotei, ba și niște zboruri la Riad pentru niște arme de vânzare, în care ar fi amestecat chiar președintele Băsescu, bucuros că a reușit să-și păstreze imunitatea. Ce se observă privind de la distanță încleștarea luptei dintre cele două tabere? Se observă că s-a renunțat la orice urmă de bun simț, că, în lupta politică, s-a trecut de la adversități scuzabile, la păruieli cu iz penal (duba procuraturii e pe drumurile patriei libere). Și mă întreb dacă cei responsabili cu reprimarea chiar aplică legea sau își fac cheful. Dar, oricum, putem fi siguri că nu se tem de nimeni și de nimic, uitând că în toate trebuie să ai în vedere sfârșitul.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: