Legumele cu gust de soare, de la Bursuceni

Când au apărut, acum vreo 2 ani, pentru prima dată pe tarabă în piață, cu ardei și gogoșari, lumea se uita curioasă și surprinsă la marfa lor. Chiar și tarabagii vecini strecurau priviri bănuitoare către legumele neobișnuit de mari, cărnoase, lucioase, în culori trase parcă din pensulă. Toți ar fi pus mâna în foc despre faptul că familia Mătrășoaie le cumpărase de la vreun angrosist care le adusese la rându-i din nu se știe ce țară și că legumele erau „hormonate” și hrănite din plin cu chimicale.
Că oamenii veniseră să vândă pe piață în virtutea certificatului de producător impus de lege, vax! Câți dintre piețașii noștri nu au patalamaua ce le dă drept de vânzare, dar n-au băgat în viața lor în pământ vreun fir de ceapă, măcar?! Comerțul să trăiască, atât timp cât legume de vândut la piață s-or găsi de cumpărat din angrouri, nu mai contează cine le-a cultivat. Cu două kile de morcov de pe grădina mătușii, 10 kg de cartofi de la vecina ei, dar mii de saci de legume cumpărați din angro și multă evaziune fiscală, afacerea merge încă bine pentru samsarii piețelor.
 

Atunci însă când bagi mii de lei în semințe, răsaduri, instalații, când îți crapă mâinile și umbli în genunchi să pui în pământ, când oftezi după fiecare strop de ploaie care nu mai cade, iar ziua n-ajunge să le faci pe toate și o lungești cu prețul împuținării somnului, parcă n-ai vrea să fii băgat laolaltă cu „producătorii” care doar cumpără și revând, iar cumpără și iar revând roadele pământului muncite de alții. „Acum s-au convins că e marfa noastră, că noi o cultivăm, că sunt legume curate, netratate chimic. Cu excepția unor clienți care nu ne cunosc încă, nu mai zice nimeni nimic. Acum se știe că ceea ce vindem e numai din munca noastră. Ceilalți care iau de la angro câștigă și ei o pâine. Îi văd la piață, lângă mine. Nu e ușor pentru nimeni. E vorba doar să spui adevărul. E vorba de cinste sau necinste, aici”, ne spunea Maria Mătrășoaie, cu mult bun-simț, în urmă cu câteva zile. Doar 4 oameni… La doar câțiva kilometri de Suceava, dincolo de Dumbrăveni, la Bursuceni, familia Mătrășoaie cultivă de mai mulți ani legume. Nu sunt singurii din zonă, dar la ei am ajuns după ce, anul trecut m-am crucit, la propriu, când am văzut ce aveau la vânzare în piață. Mai să nu cumpăr, bănuitoare ca și alții, că erau prea frumoase să fie și „nepăcălite” legumele din fața mea. Asta până am crăpat primul gogoșar și mi-am băgat dinții în dulceața lui. Avea gustul acela, de demult… Doar patru oameni muncesc în gospodăria familiei Mătrășoaie. Au zeci de hectare de teren agricol pe care cultivă porumb, orz, ovăz, hrană pentru zecile de vite pe care le cresc. Au sute de metri pătrați de grădină și solarii pe care stau cu ochii în fiecare zi. Muncesc de la 5 dimineața până când… se termină treaba. Vasile Mătrășoaie, șeful de „clan”, este un bărbat de aproape 60 de ani, un pic sub 2 metri înălțime. Este ba aspru, ba hâtru, dar organizat, sfătos, dur uneori, alteori râzând cu gura până la urechi, dacă are de ce. A lucrat până în 2001 la IRA Suceava, fosta Întreprindere de Reparații Auto devenită amintire, ca toată industria orașului. „Dacă Gheorghe Toma (fost primar al Sucevei în mandatul 1992–1996) era lăsat director, IRA exista și astăzi. Să scrii mata asta, acolo, în articol”. Am scris… E dintr-o bucată omul, una tare și colțuroasă însă. Zice des că-i naționalist și-l cred. Ar mânca și din farfurie pământ românesc, pământul din care își câștigă traiul. Ăla politician e bun, ăla nu-i bun de nimic. Acolo se face risipă de bani, când s-ar putea economisi mult dacă s-ar face… asta. La Vasile Mătrășoaie treburile sunt ori albe, ori negre. Și are o „sucă” grea cu bețivii și leneșii. „Am o ciudă pe ăștia de nu poți să crezi. Ar munci ăștia, sunt sigur, dar îi trage cârciuma. Și-s mereu acolo. Dacă se termină votca «Ultimul drum», trec pe «Adio mamă», dar nu abandonează”, i-a luat în râs grădinarul pe obișnuiții cârciumelor. Mama și fata, la piață cu marfă Soția lui, Maria, este o prezență discretă, dar e clar că femeia are cuvânt de spus în „formație”. E frumoasă, cu pielea albă și întinsă, cu dinții albi și drepți. E amabilă, gazdă bună, dar parcă ar pierde timp prețios cât vorbește cu noi. O face, iar bărbatul ei nu se bagă peste ea când ne răspunde la întrebări. Știe ce spune și contează. Apoi, dintr-o dată: „Andreea, nu tai niște frunză, mamă? Dacă se udă, nu e bine”, îi spune fetei, referindu-se la faptul că trebuie tăiată frunză de pătrunjel de dus la piața angro a doua zi. Dacă e culeasă udă, verdeața nu ține… Andreea are 23 de ani și este o tânără veselă, sociabilă, plină de viață. Ar „zburda” mai mult la anii ei, dacă munca nu i-ar umple ziua atât de mult. Se trezește cu noaptea în cap și se culcă atunci când e gata munca. „Obișnuiesc să spun că mă mai odihnesc când stau la piață cu marfa”, spune ea. Are prieten fata, dar e departe… Dincolo de treaba în gospodărie, Andreea face cu schimbul cu mama ei la vânzare, la piață. Dimineață devreme la angro, apoi fuga, încă devreme, în Piața Mare, acum cu roșii, ardei, vinete gogoșari, rădăcinoase, dar și făină, fasole… Masa le e plină ochi de marfă bună, iar în jurul mesei la fel. Clienții vin, privesc, cumpără și pleacă. Unii o salută și cumpără fără să se uite mult, pentru că sunt cumpărători vechi și loiali. Alții doar privesc, trec mai departe. Tânăra și-ar dori cât mai puțini din ultima categorie… Visuri de asociere Băiatul cel mare, Marius-Didi, are 32 de ani și este al patrulea membru al cvartetului de gospodari din familia Mătrășoaie. Și-a găsit timp să vorbească cu noi numai după ce taică-său l-a strigat să lase oleacă treaba în grajd, la vite. Nu mai puțin de 30 de capete de vite au oamenii în grijă și nu mai punem la socoteală porcii, ieduțul, iepurii, găinile și mulțimea de câini ce păzește ferma. În urmă cu aproximativ 4 ani, Marius și alți 7 localnici au avut ideea înființării Asociației Legumicultorilor Nord Agra. „Voiam să ne asociem ca să nu mai desfășurăm activitatea haotic. E obiceiul ca, dacă într-un an a ieșit morcov frumos, toată lumea cultivă morcov și uită că trebuie și pătrunjel, și sfeclă. Altfel puteam desface și marfa dacă ne organizam în asociație”, povestește băiatul. A umblat peste tot de i „s-au ros cauciucurile la mașină” și a scos asociația cu personalitate juridică și gata de acțiune. „După o vreme, fără să știu, fără să fiu chemat într-o adunare generală, fără nimic, m-am trezit dat jos din funcția de președinte. Și cu munca asta așa multă n-am avut timp să umblu să aflu cum s-a putut așa ceva. Aveam ambiții mari pentru asociație. Voiam atunci să facem treabă serioasă, să luam pe fonduri europene un tambur pentru irigație. În jur e plin de apă, suntem pe malul Siretului, nu era și nu e păcat să nu folosim asta? Nu s-a mai luat nimic. Acum umblă cu ștampila oameni care nu știu să sădească un chipăruș” povestește Marius, completat de taică-său. Îl doare că a fost lăsat pe dinafară… „Folosesc asociația ca să se înscrie în ea cei care aplică la Măsura 1.41 să ia de la APIA 1500 de euro subvenție. Dacă nu-s într-o asociație, nu pot lua banii. Bun și asta, dar altele nu; aveam în plan la început să facem lucruri mari… N-o să mă las. O să aflu cum au reușit să mă scoată din asociație și o s-o iau de la capăt. De altfel am rămas membru fondator. Voi găsi o cale” a promis Marius Mătrășoaie „Rachetele lui Hitler”, în solarul de la Bursuceni Ferma din câmp a familiei Mătrășoaie s-a născut în urmă cu 3 ani. Șeful familiei „le are” cu răsadurile și grădinăritul de când era mic, pentru că l-a pus tatăl său la treabă. Cultiva și vindea răsaduri din copilărie, dar treaba serioasă a început-o mult mai târziu, când a lăsat industria și s-a apucat de grădinăritul „deștept” . Mai întâi acasă, în grădina și solarul de lângă gospodărie, „un aperitiv” cum zice el față de ceea ce are acum la ferma nouă. „În câmp nu te cerți cu nimeni. Poți să-i vezi de ale tale, nu te pândește nimeni și, dacă ești atent, nu te fură. Că te fură! Un profesionist la grădină, un om pe care să te bazezi, să îl înveți, nu găsești, dar la furat sunt destui. Am pățit-o. Eu îi duceam făină să dea de mâncare la animale, iar el suna imediat la afurisitul ăsta de mobil și vindea făina”, și-a vărsat năduful Vasile Mătrășoaie. Cele mai frumoase legume cu care merge la piață se scot acum de la fermă, grădină și solar, zeci de rânduri aliniate perfect, fără strop de buruiană, cultivate într-un pământ negru și hrănit bine. În solarul descoperit pe o latură, vara e cald ca-n iad, dar frumos ca-n rai. Ferite de grindină și furtuni, vinetele, negre ca mura, atârnă, „torpilă” lângă „torpilă”, câte cel puțin 3-4 pe o plantă. S-a început a coace și ardeiul gras, dar numai cel din soiul V1, „Rachetele lui Hitler”, cum le-a botezat grădinarul, iar „giganții” A1, de exemplu, un alt soi de ardei din Israel, ce ajunge și la 700 grame unul, încep să prindă culoare. „Nu-i bine să spui soiurile, de aia le-am botezat A1, V2… Numai eu știu care sunt rândurile și ce-i cu ele” ne lămurește gazda. De grei ce sunt gogoșarii cu „carnea” de un deget pe ei, care se înroșesc de asemenea, rup din loc în loc planta. Vor fi gata în cantitate mare cam peste două săptămâni. Este imposibil să nu rămâi cu gura căscată în fața roșiilor, înalte cât un stat de om, pe care s-au copt sau abia se „îmbujorează” și câte 5 kg pe o plantă. În grădină, sunt de toate. Pătrunjel, morcov, varză de mâncat anul acesta, praz, din nou roșii și ardei, chipăruși, mai iuți sau mai blânzi, conopidă, bostani galbeni și pepeni verzi, aceștia din urmă numai pentru consum propriu. Am mușcat mai târziu din roșeața parfumată și dulce a pepenelui și-mi părea rău și de zeama ce îmi curgea pe barbă… „Cu plantele trebuie să te porți ca și cu oamenii“ Nimic n-a crescut în ferma lui Mătrășoaie ca prin minune, numai pentru că așa a vrut Dumnezeu. Vasile a citit, a învățat, a consultat specialiști, a făcut probe, s-a încrezut numai în sămânță certificată luată de la Stațiunea de Cercetare de la Bacău, al cărei client fidel este. Grădinăritul la el nu este o ocupație făcută după ureche, ci numai cu carte și muncă laolaltă. În primăvară, șeful familiei și-a fracturat osul unui călcâi și părea o catastrofă. Dar Vasile a băgat totuși răsadurile în pământul din solar și în ghips fiind, târâindu-se în genunchi printre rânduri. Iubește ce face și se vede asta din fiecare gest, cu fiecare pas ușor șchiopătat pe care l-a făcut cu noi printre rândurile cu legume de la fermă. „Trebuie să ai dragoste pentru grădină, pentru toate astea. Nu pui doar legumele în pământ și aștepți să crească. E nevoie de mult mai multe; de știință, de luptă permanentă cu dăunătorii, de putere, de sacrificiu. Cu plantele trebuie să te porți ca și cu oamenii, sunt și ele ființe vii. Le îngrijești, le ferești de rele, le dai apă, aer. Mata nu poți trăi dacă te țin cu o pătură în cap. Nici ele. Dacă nu știi astea, nu te apuca. Am dat răsaduri la unul și la altul și m-au sunat după o vreme că nu cresc plantele. Păi cum să crească dacă le-au băgat în pământ cu tot cu vasul de plastic? Am făcut râs de ei, că meritau, și le-am spus să sape mai adânc, probabil planta a crescut în jos”, a râs din nou grădinarul din Bursuceni. „Crezi că degeaba vreau eu să afle lumea de legumele mele?” Ne-a arătat tot, fără să se laude, dar mândru că ce cultivă sunt legume curate, crescute din pământ îngrășat natural, luminate și încălzite de soare, fără chimicale. „Juri mata că legumele sunt așa cum zici?” îl stârnesc, și se enervează puțin. Mă ia de mână dincolo de gardul fermei, într-o laterală, unde îmi arată un morman de gunoi de grajd, îngrășământ natural. „Am 30 de vite, am cu ce îngrășa pământul, curat, fără prostii în el. N-ai văzut cum cresc toate? Cu mâna mea le pun la rădăcină gunoiul, la fiecare plantă. Știu ce pun. Nicio chimicală! Cine mă știe, mă știe, iar cine nu, o să afle. Crezi că degeaba vreau eu să știe mai mulți de legumele mele? Uite la pământ, e negru și aerisit. Dacă ar fi hrănit cu substanțe chimice ar fi dubit, tare ca piatra”, îmi explică și mă convinge. Zacusca mea din această toamnă va avea gust de soare….

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: