La târg, pentru ce ne trebuie, pentru ce putem oferi și ce ne place să admirăm

> Târgul Meșterilor Populari de la Muzeul Satului Bucovinean, vizitat de sute de suceveni
 

Zeci de meșteri, meseriași și artiști populari au expus în acest weekend produsele pasiunilor lor la cea de a XVII-a ediție a Târgului Meșterilor Populari, organizat în incinta Muzeului Satului Bucovinean. Sucevenii au urcat cu sutele pe platoul Cetății, au dat câte 3 lei la intrare, și-au bucurat ochii cu frumusețea unor obiecte minunate și chiar au achiziționat din cele trebuincioase, din cele pe care le pot oferi prietenilor, din cele ce le-ar plăcea să le vadă în fiecare zi în casele lor. Deși era loc de mai bine și de mai mulți, au venit la târgul de la Suceava meșteri creatori de obiecte din ceramică, sculptură în lemn, icoane, cruci, tablouri pictate, împletituri, bijuterii, măști, ouă încondeiate. Am regăsit aici și celebrele lucrături din aramă ale căldărarilor. Un spațiu aparte lau ocupat obiectele de artizanat, frumoasele noastre costume populare românești, ii, ștergare, fețe de masă, țesături și broderii, scumpe însă pentru buzunarele sucevenilor. La un stand, dulcețuri, miere de albine, siropuri, șerbet fără “chimicale”, cu gust de vacanță la bunici… „Uite, acela cu albastru a apărut pe coperta revistei…” Maria Bruj, din Prundu Bârgăului, este un artist care vine la târgurile Sucevei de mulți ani. A devenit celebră datorită prosoapelor de artizanat pe care le coase de peste 40 de ani. Sâmbătă era veselă și amabilă, deși nu vânduse mare lucru. Stătea la umbră, în pridvorul unei case din Muzeul Satului, și cosea împreună cu o altă artistă. Sare bucuroasă când vede că cineva îi admiră cusăturile și imediat vorbește despre ele. „Uite, acela cu albastru a apărut pe coperta revistei… E unicat, datorită culorilor din el. Și «Cucul», cel de colo, cu model mare, e tot al meu. Frumos, nu? Știu că nu le vând, nu mai cumpără lumea pentru acasă, că sunt demodate, dar eu le arăt totuși, măcar să le vadă” spune Maria făcând pe ghidul printre lucrurile minunate cusute de ea. La comandă, Maria Bruj execută tot ce vrei, doar să-i dai timp ca să nu iasă lucru de mântuială. E puțin supărată pe ea că nu mai vede așa ca în tinerețe; dar pentru asta s-au inventat ochelarii. Când a fost convinsă că interesul pentru artizanatul ei s-a epuizat, mi-a pus la gât o pereche de mărgele negre, la încheietură o brățară asortată și mi-a zis scurt: „Dai 10 lei, îs ale matale amândouă. Brățara e gratis”. Și i-am dat, pentru că bijuteriile erau frumoase. „Dacă un om se naște în Franța, se cheamă că-i francez, nu?” Ceramica de Corund face parte din peisajul târgurilor cu meșteri populari. Poate că e mai scumpă, dar rar există ceramică mai frumoasă, mai elegantă, mai prețioasă ca cea a harghitenilor. Printre ei, unul singur, tot din Corund, vindea ceramică albă, pictată în culori pastel, mai suave, cu marginile vaselor invariabil galbene, o ceramică atipică zonei. Vaze, sticle, bomboniere, castroane, farfurii, suporturi de unt, clondire, căni, tot felul de alte vase a căror utilitate trebuia larg dezbătută. El inventase modelele, și se lăuda cu asta, și chiar dacă făcuse derogări de la culorile tradiționale ale ceramicii de Corund nu părea să-i pese. „Dacă un om se naște în Franța, se cheamă că-i francez, nu?”, a fost replica lui. Și omul avea clienți mulți… Meșter bun, căldărarul… Cea mai populară figură a târgului a fost, cu siguranță, cea a lui Niculaie Căldăraru, din Sibiu. Și nu-l chema degeaba astfel, pentru că mustăciosul este căldărar sadea. L-am găsit pe jumătate ațipit, pe jumătate treaz, legănându-se „ca limba la clopot”, mai să cadă în nas, pe o bancă la umbra unei sălcii. Pălăria neagră cu șiret răsucit era la locul ei, apoi tricou alb, pantaloni negri de catifea, mustața ca pana corbului… Fotografie, nu alta! „Nu vrea să stea întins pe o pătură, că i-am zis. Dar nu cade, stai liniștită. De fapt îl trage în jos grăsimea de pe burtă. Și noaptea îl găsesc uneori dormind în șezut… Cred că se sufocă dacă stă culcat că e gras tare… A făcut mai demult o cură cu un medicament dat de o doctoriță de la Târgu Mureș și slăbise frumos. Ca în tinerețe era. Dar după ce nu l-a mai luat, s-a îngrășat înapoi. Și eu am avut peste 100 kg, dar m-am luat de spurcata asta de țigare și am slăbit că nu mai mănânc toată ziua”, a spus nevastă-sa, rămasă la standul cu marfă. E o căldărăriță cu ochi frumoși și o piele netedă de-ar muri de invidie fotomodele celebre. Și, bineînțeles, cu basma roșie și fustă cu flori sângerii… Nu vânduse nimic până sâmbătă la prânz, dar glumea. „Ia mata alambicul ăla mare și deschizi fabrică de țuică”. Alambicul, lucind în soare, neted ca obrazul de sugar, nu costa „decât” vreo 5000 lei, dar prețul acela era numai pentru mine, că eram „albă și frumoasă” . Aveau căldărarii pe masă, la vânzare, toate obiectele datorită cărora de sute de ani meseria lor n-a pierit. Cazane de țuică, vase pentru fiert magiunul sau dulcețurile, ceaune, tigăi, lighene, ibrice de cafea din cea mai curată aramă de Brașov. Nimic nu era ieftin acolo. Cel mai mic ibric costa 100 lei, dar așa trebuia să fie. Erau toate… meserie. În afara niturilor care legau mânerele de corpul vaselor, nu se vedea nicio lipitură, nicio înnădeală sau îngroșare. Ore și zile în șir, căldărarul modelase aramă doar bătând-o cu ciocanul. La vânzare marfa arăta fină, lustruită, prețioasă. Meșter bun, căldărarul! Meșteșug popular, muzică și mici Pe aleea principală a Muzeului Satului, sute de suceveni s-au oprit la standuri, admirând și, poate, cumpărând. Ba bijuterii mai ieftine din lut polimerizat, croșetate sau din alte materiale plastice, ori mai scumpe din pietre semiprețioase și chiar argint. Apoi linguri, furculițe și spatule din lemn, de învârtit în tefloanele din bucătărie, străchini de ciorbă ce au făcut uitate prin dulapuri farfuriile adânci, o vază pentru „ziua cumnatei”, o mască din lemn „pentru Rodica, când plecăm la Petroșani”, un magnet pentru frigider „la colecție”, poate și o cruce din lemn lucrată prețios, ca în filigran, sau o icoană, cu semnătura suceveanului Nicu Gheorghian, o curea din piele bună făcută de soții Vasiliu de la Iași, un coș împletit la Sighișoara, pentru ce-o fi de păstrat în el, sau o păpușă din materiale textile confecționată tocmai la Toplița. În fiecare zi de târg a fost muzică. Vineri au cântat artiști locali, prima fiind Margareta Clipa. Sâmbătă a venit rândul Grupului folcloric Gheorghe Jitaru din Iași, Formației de dansuri populare din Stroiești și al interpreților Florin Costan, Ionuț Motrici, Manole Știrbu, Mariana Maximiuc, Petronela Petruneac, Lucian Florin Motoveleț. Invitații de onoare ai serii au fost virilii membri ai trupei “Haiducii”. Duminică au cântat din nou artiști suceveni, printre care Angelica Flutur, Marius Zgâianu sau Alexandru Brădățan, invitata serii urmând să fie Irina Loghin. Aproape, în muzeu, la iarbă verde, terasa cu mici și bere. Niciodată goală.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: