La trecutu-ți mare…

Dacă tot am pornit de la Eminescu, s-ar cuveni să continui cu „mare viitor!”. Însă nu ne prea țin baierele inimii să ne emoționăm pentru viitor, când abia ne menținem în prezent, ajungându-ne puteri să ne războim doar cu nevoile materiale.
 

Totuși, uneori au loc evenimente care ne lasă cu iluzia că și ziua de azi, adică prezentul, ne e mare. Pe la finele lui iunie, la Cernăuți, s-a bătut recordul la desfășurarea acțiunilor cultural-artistice de respirație românească. Ca nicicând altă dată am dovedit că suntem foarte români, dar nu atât în sentimente de iubire față de valori, cât în tradiționala noastră dezbinare. Or, de la un timp, discordia a devenit trăsătura distinctă care ne reprezintă ca adevărați români, acest detaliu făcându-se simțit mai întâi la spectacolul cu participarea Carolinei Jitaru, organizat de Semen Țydelkovskyi, directorul Casei orășenești de estetică și odihnă. Un poet evreu, îndrăgostit de muzică și de tot ce respiră artistic, ne-a dăruit bucuria de a savura din gustul dulce-amar al poeziei cântate de o româncă și o ucraineancă. În sală erau mai mulți ucraineni, veniți cu buchete somptuoase s-o susțină pe Larisa Berejan. Românii, vechi admiratori ai Carolinei Jitaru, puteau fi numărați pe degete. Până la urmă, însă, mulți dintre ucraineni au uitat pentru cine au adus florile, cele mai frumoase buchete ajungând în brațele Carolinei. Melodiile ei, pe versurile „Poem bucovinean” de Grigore Bostan, „O scrisoare mamei” de Elena Marița, „Glosă” de Mircea Lutic, și, număru-i de grație – „Glossa” eminesciană, au răscolit inimile celor care nu cunosc (poate nici nu vroiau să audă până acum) limba română. Trecutul mare, care, din păcate, nu ne promite un falnic viitor, a fost invocat în mai multe ipostaze la sărbătorirea celor 150 ani de la fondarea, la Cernăuți, a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina. Evenimentul, început cu o slujbă de pomenire în panteonul românesc al Cernăuțiului, de unde ne veghează spiritul protector al înaintașilor, a culminat la Filarmonica regională cu luări de cuvânt (elogioase față de trecut și critice privitor la prezent), cu un concert select și un pelerinaj la Mănăstirea din Bănceni. Parlamentarul Mircea Irimescu, actualul președinte al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, a donat celor prezenți câte două volume editate cu prilejul jubileului, din care putem afla despre istoria și realizările acestei instituții publice de apărare comunitară. Pe parcursul discursurilor a răsunat ideea că Societatea pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, în calitatea ei de continuatoare, s-ar cuveni să intre în posesia bunurilor premergătoarei sale, lucru deocamdată imposibil de realizat din cauza legislației ucrainene, dar și a lipsei de unitate între români. Înmânând diplomele de excelență foștilor președinți, Vasile Bâcu, actualul președinte al Societății, a auzit și destule obiecții, care, de fapt, nu pot fi contestate sau pot fi contestate doar cu fapte edificatoare. Mai des și mai grav decât altele a răsunat imputarea că Societatea nu-i atrage pe tineri și nu depune eforturi suficiente pentru apărarea limbii române. Tinerii, însă, nu sunt chiar atât de pasivi și apatici cum cred unii lideri mai mari. Și dacă am sta să căutăm într-adevăr unde s-au „pierdut” tinerii, apoi o să-i descoperim la Centrul Bucovinean de Artă pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale românești, condus de Iurie Levcic. Sâmbătă, multe gingașe talente din „Grădina cu flori multe” din nordul Bucovinei s-au încadrat în competiție cu tineri și copii din România și Republica Moldova, demonstrând că, în pofida împrejurărilor vitrege, nu sunt mai prejos decât semenii care trăiesc într-un areal mult mai favorabil culturii românești. Deși trofeul Festivalului a fost cucerit de un mic, dar foarte talentat bucureștean, Eusebiu Gafița, născut în sudul Bucovinei, și copiii noștri s-au bucurat de aprecieri înalte din partea juriului. E suficient s-o numim pe deținătoarea premiului I în grupa mică, Ana-Maria Calancea din Ostrița Herței, care le-a cucerit pe cântăreața Maria Iliuț, președinta juriului, și interpreta din Suceava Gabriela Teișanu. Împreună cu Gabriela au interpretat un cântec din repertoriul acesteia, Ana-Maria găsindu-și în persoana solistei o protectoare în lumea muzicii. Victor Gliboceanu i-a fermecat pe oaspeții din România cu rapsodii la vioară, iar premianții festivalului – Ion Dicusar din Voloca și Cristina Florea din Horecea Urbană – prin vocile deosebit de melodioase. Și la această gingașă sărbătoare-competiție a tinerelor talente a fost nuanțat năravul nostru „foarte românesc”, aducător de răceală ostilă. Însă cine a participat cu dragă inimă la toate trei evenimentele despre care am consemnat mai sus n-a simțit vreun oarecare disconfort sufletesc și n-a pierdut niciun dram din sentimentele de adevărat patriot al neamului.

Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI