Românul Adrian Păunescu

Motto: ”Ce cale poate țara să apuce?/ În tragica, necuvenita zi,/ Se urcă Basarabia pe cruce/ Și nu știm Învierea când va fi./ („Basarabia pe cruce”, Adrian Păunescu)
 

Dintr-un dialog avut în anul 1992 cu poetul Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943), am reținut: „Nimic nu este mai sfânt decât pământul țării tale”. Venise în Basarabia, locul nașterii sale, să fie alături de Grigore Vieru, Doina și Ion Aldea Teodorovici, de ceilalți bravi români basarabeni care-și apărau cu arma în mână bucata de glie strămoșească. Era un entuziast. Cuvintele lui pentru cei care-l ascultau erau ca o dezlănțuire a unei furtuni telurice. Era ca un vulcan în revărsare și nimic nu i se putea împotrivi. Glasul său răsuna ca un ecou de tunet. Oricine în preajma sa avea puterea ființei românești, conștientizând că este român, că țara lui este România. Acolo, în Basarabia românească, se scria cu sânge o pagină netrucată de istorie. Cei care-l însoțeau aveau sufletele răscolite de spusele lui. Nu-i scăpa nici cel mai mic amănunt din adevăr. S-a implicat cu toată ființa în a da jos Basarabia de pe Cruce. Nu se putea împăca cu mizeria morală a falșilor români, refuzând categoric orice compromis istoric care ține de ființa românească. Nu s-a îndoit nicio dată de eroii neamului. Avea un cult pentru ei, dovedind prin poezia sa, prin publicistica sa că simțirea lui este mereu lângă cei detrunchiați de țară. Adrian Păunescu își mărturisea crezul și idealul, vroia reîntregită România între hotarele limbii române, între hotarele dacice și ale României Mari. A urmat calea marilor făptuitori ai Marii Uniri. Nu s-a abătut până în ultima clipă a vieții de la idealul eminescian și al marilor înaintași, neuitând de Basarabia, pentru care a făcut tot ce i-a stat în putință. A vorbit despre ea în Parlamentul României, a scris în ziare, i s-a auzit vocea la radio și a fost văzut pe posturile TV rostind de atâtea și atâtea ori numele Basarabiei. A fost cel mai vajnic apărător al pământurilor dintre Nistru și Prut. A purtat cu el oriunde, peste fruntariile țării, și Basarabia rășluită. A suferit și a plâns când a murit Grigore Vieru. I-am văzut chipul împietrit de durere în preajma sicriului poetului, în miez de noapte, când a ajuns la Biserica „Sfânta Teodora de la Sihla” la Chișinău. N-a contenit nicio clipă să fie în preajma românilor basarabeni, să-i apere pe cei asupra cărora loveau cu ură și minciună cozile de topor, dermancurții, dușmanii românilor. Mărturie pentru dragostea lui pentru Basarabia pot da astăzi academicienii Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Valeriu Matei, Mihai Ghimpu – ex-președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur – primul președinte al Republicii Moldova, Alexandru Moșanu, speakerul întâiului Parlament al Moldovei, fostul premier Mircea Druc, miniștrii Guvernului Druc, Ion Ungureanu, Nicolae Matcaș, poeții Ion Hadârcă, Leonida Larie, Mina Josu, Serafim Belicov și mulți dintre românii dintre Prut și Nistru care l-au iubit pentru sufletul său de mare român. Adrian Păunescu a fost și un mare publicist, numele său putând fi alăturat de Mihai Eminescu, Pamfil Șeicaru, Petre Pandrea, care au dat glorie publicisticii românești. Ce mult ne lipsește astăzi Adrian Păunescu, când ni se întâmplă atâtea, când prea puține voci își mai amintesc în discursurile lor despre Basarabia, despre tot ce ține de credința ortodoxă a ființei românești. Adrian Păunescu a fost un mare român, înveșnicindu-se în glia românească.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI