Ștefan Stroe
Plagiind, mărturisit, o umbră uriașă a înnobilării hârtiei, eu voi spune că la „Crai nou” – și, mai cu picătura, la înaintașul său – am sorbit apa vie râvnită și visată de mine încă din anii foarte fragezi, când pagina tipărită echivala cu o minune adevărată și buchisirea ei mă împlinea și mă înălța. Că aici și acolo am încercat nemăsurata bucurie de a ști că gândurile mele – mărunte, poate, dar nemăsluite – ies în lume, ridică o întrebare sau iscă un zâmbet, sunt primite în case, pătrund între oameni și eu devin, astfel, unul al lor, până aproape de prietenie. Mărginaș al echipei, sunt, fără modestie prefăcută, mândru că mă întâlnesc, zi de zi, cu dânșii, cei pentru care încerc să răsădesc idei, că unii mă caută și alții doar mă acceptă, că ziarul care mă găzduiește se maturizează frumos și prin neînsemnata mea participare, aproape de-o vârstă cu a lui. Îmi crește inima, de parcă pe mine m-ar alinta, când îi aud cerând chioșcarului „Crăiuțul”, cu o duioșie a vorbei folosită numai pentru cineva foarte drag. Sau când, tot cu un asemenea prilej, un sobru – care habar n-avea ce hram port – mi-a sugerat alegerea: „Chiar că în gazeta asta poți avea încredere!” Pentru că, atunci când îți respecți cum se cuvine statutul, funcționează, dincolo de prezența și rezonanța în viața cetății, o legătură mult mai trainică între redacție și cititor, aptă să te justifice cu dreptul de semnătură din care decurge obligația de a fi onest. Subscriu, așadar, cu ambele mâini și cu tot sufletul, tuturor felicitărilor pentru 6000, tuturor urărilor de „la mai multe”, tuturor așteptărilor de „spre mai bine”.
Comentarii