Un punct de vedere

Bucurie în mână străină

Motto: „Tirez le rideau; la farce est jouée!” (Trageți cortina, farsa s-a jucat!) ultimele cuvinte ale lui Rabelais
După cum se vede de la o poștă, desemnarea lui Victor Ponta ca prim-ministru, făcută cam în silă acum vreo două luni de către președintele Băsescu, a dus, cum era de așteptat, la un război pe față între cele două Palate, mai dihai ca pe timpul lui Tăriceanu, fiind amplificat și de prelungirea crizei, căreia nu i se poate face față, fiindcă nu depinde de noi; noi, ca țară, suportăm numai efectele.
 

Probabil că mulți se așteptau, date fiind noile realități politice reflectate de Parlament și de Guvern, ca președintele Băsescu să se împace cu situația la care și-a adus din plin contribuția, să-și vadă, cum se zice, de treabă, adică de atribuțiile înscrise în Constituție, dar se vede că demonul puterii nu-i dă pace, nu poate sta pe scenă fără să și joace. Jocul cu focul puterii, mai mult din plăcerea de a provoca reacția adversarului, decât din necesitatea impusă de nevoile momentului, l-a pus în situația de a fi făcut responsabil și de ceea ce n-a făcut și n-a gândit să facă. Să credem că-i face bine să-l știe pe Năstase la Rahova? Mai degrabă ar putea gândi la soarta schimbătoare care te poartă de pe culmi până la prăpastia cea mai adâncă, de unde nu te mai poți ridica. Oricum, la Cotroceni, sau la ce-a mai rămas din Modrogan, s-a alcătuit un fel de comandament, o comisie de căutat fisuri în blocul USL, al guvernului, ceea ce nu-i așa de greu, deoarece liderii USL au fost luați pe nepregătite când li s-a pus bolovanul guvernării în brațe. Degeaba se spune despre PSD, în special, că provine și urmează calea fostului PCR (ceilalți, deși desprinși din același trunchi, cred că au avut parte de o imaculată concepție!), nu-i nici pe departe adevărat, dacă ne referim numai la politica de cadre. Păi, pe vremea aceea nu se putea întâmpla să promovezi într-o cât de mică funcție, nu zic de ministru, fără să se știe și numărul de la bocancii bunicului, mort pe frontul de răsărit. Cum de-au știut opozanții că miniștrii propuși la Ministerul Învățământului de către Victor Ponta sunt niște plagiatori și impostori? N-a fost nevoie de o investigație amănunțită, s-a pornit de la o bănuială și s-a ajuns la o certitudine, pentru că responsabilii cu căutatul știau situația cu obținerea titlurilor științifice, a diplomelor și a masteratelor din tabăra lor, numai că pe ai lor n-a avut cine să-i ia la întrebări. Că ministrul culturii era incompatibil, că cei de la învățământ au plagiat, să zicem că a fost o scăpare din vedere, dar când e vorba de plagiatul primului-ministru, nerecunoscut de acesta, parcă se schimbă foaia. Bănuiala că acuzația pleacă de la Cotroceni are la bază tocmai ironia președintelui Băsescu la adresa doctoratului deținut de Victor Ponta, știut fiind că plagiatul (furtul intelectual, prin însușirea lucrării altui autor) a devenit, după 1989, boala învățământului românesc, când doctoratul, titlu științific greu de atins, prin efort intelectual îndelungat, a ajuns organizație revoluționară de masă. Nu trebuie negat că aceia care se respectă, avem în vedere pe candidatul la acest titlu, cât și pe coordonatorul de doctorat, de regulă un profesor universitar cu o diplomă științifică consolidată, o personalitate în domeniu, mai țin ștacheta ridicată și dau prestigiu titlului de doctor în știință. Pe de altă parte, dacă ar fi să fie luate la un control, fie și superficial, zecile de mii de doctorate obținute după 1989, s-ar vedea că 80-90% sunt dobândite prin fraudă. Întrebarea e dacă s-ar fi putut să fie altfel? Unul dintre multele rele, înflorite după 1989, este că s-a deschis drum imposturii; îmbogățitul, parvenitul în funcții își cumpără diplome și titluri, își afișează un dr. în față, ca să impresioneze și să umilească pe toți cei care au obținut cu greu o diplomă. Putea rămâne școala, învățământul în afara degringoladei și hoției generalizate? Dictonul: „Spune-mi cum ți-e școala, ca să-ți spun cum ți-e societatea” n-a mai funcționat; școala s-a lăsat influențată de societate și a intrat în caruselul corupției mărunte (cumperi o diplomă cu te miri ce de puțin!), a nepăsării și lipsei de răspundere. Când unii furau fabrici și combinate, ramuri întregi de producție, ce importanță mai aveau câteva pagini furate de la alții, cumpărarea unei lucrări de licență, și apoi a unui doctorat? Acum plagiatul lui Ponta a ajuns, prin bunăvoința celor mai puri dintre puri, în presa științifică internațională și în cabinetele europene, cerându-i-se insistent demisia, pentru stabilitate, probabil. Dacă se dovedește plagiatul lui Ponta, sigur că va trebui să plătească într-un fel, dar admițând că se ajunge până la demisia premierului, va fi desemnat un prim-ministru tot din USL? Ne întoarcem cumva la Boc? Se vrea o întârziere în aplicarea programului de guvernare și discreditarea Alianței în ochii celor care i-au votat. Vreau să zic că-l înțeleg pe Mihai Răzvan Ungureanu să-i ceară demisia lui Ponta, dar Monica, procuroarea, ce-o roade, a cui goarnă este? Cerința cu demisia lui Ponta a crescut în intensitate după ce s-au pus bazele partidului? asociației? Noua Republică, o mixtură cu un liant constând din personalitatea lui MRU, care va prelua o parte dintre cei care au eșuat cu barca PDL, apoi pe intelectualii cu papion și, vă vine să credeți?, ce-a mai rămas din țărănismul lui Rațiu, Coposu și Diaconescu. Toate încep să se potrivească și să se explice, îndeosebi după ce se anunțase că MRU era invitat cu toată pompa la Convenția extraordinară a PDL din 30 iunie. Mă așteptam la cu totul altceva de la guvernul USL și de la premierul Ponta și, când acolo, în loc să puncteze, încasează, nu sub centură, ci în plină figură, dar, cu siguranță, așa se întâmplă când exersezi călcatul în străchini. Ce s-a ales de toată vorba cu plecatul la Consiliul Europei? Îl sfătuiește cineva pe domnul Ponta sau o face din imboldul propriu, din resursele interne? Ce face acum? Îl amenință cu suspendarea pe Băsescu? Dacă nici președintele nu câștigă pe linie, și este suficient să amintim pasul înapoi făcut în legătură cu jurământul ministrului Puiu Hașotti și, tot așa, la pasiv, trebuie trecută modificarea Legii referendumului. Ar fi spre binele nostru, al tuturora, ca majordomii din cele două Palate să renunțe la orgolii, la politica chefului și hachiței, ca nu cumva să se întâmple, cu toată Curtea Constituțională imparțială și apolitică, să se declare război palatelor spre asigurarea păcii bordeielor. Vom avea iarăși parte de spectacolul ieftin când, la Bruxelles, președintele se înghiontea cu Tăriceanu, spre râsul europenilor? O fi fost noaptea dintre 27 și 28 iunie a.c. un sfetnic bun care l-a trimis la Bruxelles pe Victor Ponta și l-a oprit acasă pe Traian Băsescu? Declarația președintelui va alimenta fel de fel de speculații și scenarii pentru cel puțin trei zile, însă războiul va continua până când unul dintre combatanți va fi învins.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI