La târg, de Sânziene

Sute de suceveni și-au găsit sâmbătă și duminică loc de plimbare și cumpărături în micul târg de Sânziene amplasat în parcul central al orașului. Ziua de vârf a fost duminică, zi de hram la Suceava, când comercianți de tot felul de produse au umplut la maximum marginile aleilor.
 

Au fost olari cu obiecte din ceramică de Corund, celebră și mai scumpă, olari cu obiecte din ceramică mai puțin celebră și la prețuri mai accesibile. Fiecare cu deverul lui, dar multă lume cheltuia cu plăcere câteva zeci de lei pe străchini, căni, oale de sarmale sau vase de friptură. Erau la târg și alți meșteri populari și mai puțin populari, simpli manufacturieri, care au expus la vânzare ii, tulpane, șaluri, opinci, ouă din mărgele, ciorapi din lână, chipiuțe, mileuri, ștergare, măști etc., la prețuri la fel de diverse ca și marfa. Băieții mai bronzați, în șlapi și tricouri decolorate de soare, vânzători de jucării gonflabile, nu puteau lipsi din peisajul târgului. În mână cu câte o „căpiță” de marfă fluturătoare, ei se mișcau repede prin mulțime, gata să dispară la apariția unui jandarm sau polițist care să le ceară vreo autorizație de comerț. Măcar o oprire trebuiau să facă bărbații la standul cu obiecte vânătorești. Un comerciant care sfida canicula purtând pe cap, de reclamă, o pălărie din fetru cu pene rare, le oferea și cumpărătorilor, alături de coarne de cerb, cuțite cu mâner din corn, cartușiere din piele etc. Pentru pălării, mai-mai că s-ar fi găsit un client care însă s-a răzgândit brusc, enervat de insistențele nevestei ce-l tot trăgea de mâneca cămășii, șoptindu-i, ca o placă stricată: „Las-o, că-i al naibii de scumpă. Hai, măi omule, că trebuie bani pentru fată!!” „Bijuuri” pentru doamne și domnișoare Firesc, femeile se opreau la mesele cu bijuterii handmade din pietre semiprețioase sau doar… spectaculoase, din plastic și metal, cu cercei și broșe croșetate, lucrate din lemn pictat, cu brățări, salbe, mărgele, seturi de brizbrizuri”, într-o explozie de culori și modele. Nu era masă cu bijuterii care să nu aibă aplecată peste ea câte o doamnă sau o domnișoară încercând o brățară, alegând o pereche de cercei, meditând, comparând nuanțele, amintindu-și asorteuri și cumpărând în cele din urmă câte ceva. Masa argintarilor atrăgea clientela cu gusturi fine și cu resurse financiare robuste, iar oamenii chiar au făcut ceva vânzare, pentru că aveau și bijuterii frumoase. Standuri cu poșete, curele, traiste, genți de fason doar sau utilitare, toate din piele, au stat duminică, spre ofertă sucevenilor, cu sutele. Într-un cort erau prezentate, de două fete, tablouri inedite confecționate din ață învăluită pe cadre din sârmă, de diverse forme și culori. Plin de trecători acolo, fie interesați de ce vedeau, fie doar curioși. …De dulce Colțurile „dulci” ale târgului erau, bineînțeles, ale copiilor. Turta dulce a fost la putere, prezentată în forme mici sau mai mari, brăduți, steluțe, păpușele numai bune de ronțăit de cei mici, atrași de culorile ochioase ale crustelor din fondant. Melasa dulce și dungată alb-roșu, răsucită în batoane lungi, mergea bine și la părinți. Batoanele aveau gustul copilăriei în ele. Tanti Florica și „trifermentul” de Bistrița Jovială, bucălată, învăluită în cunoscuta fustă creață a maramureșencelor, era duminică cu marfă în parcul central al Sucevei și o femeie trecută de 70 de ani. „Tanti Florica” o strigau comercianții din jur, era din Bistrița și avea peste 75 de ani. N-avea mare lucru de vânzare: obiecte mici din piele, perechi de opinci breloc, de bălăbănit la oglinda retrovizoare, niște pungulițe pentru cei care vor să-și țină mobilele la gât, alte figurine a căror utilitate n-am găsit-o nicicum, toate la prețuri cât să nu zică cineva că le-a luat degeaba. Nu marfa atrăgea clienții, ci mătușa în sine, vorbind tare, râzând împreună cu alte femei din jur. Îndrept aparatul foto spre Tanti Florica, aprind un blitz și primesc replică imediat. „Ia și în geantă ceva de la mine, nu numai în poză!” Nu puteai pleca mai departe. Am cumpărat o pereche de opinci deși n-am oglindă retrovizoare, în timp ce femeia, toată numai o veselie, a scos de pe la picioare o mică sticlă din plastic, pe jumătate cu un lichid roșiatic. Într-o cutiuță de medicament pe care se citea încă bine „Triferment”, i-a turnat din sticlă unei doamne și a servit-o. „Ce-i aia tanti?”, o întreb deși era clar că tocmai servise dintr-o pălincuță de Bistrița primenită cu ceva zeamă de fragă. „Păi mata nu vezi? Un medicament!”, îmi răspunde glumind mereu, cu mine și cu vecinii. Îți venea s-o pupi, s-o piști de obrazul frumos și vesel și să mai întârzii o vreme pe lângă ea. „Să fii sănătoasă și ne vedem la anul, da?” îi spun la plecare. „Păi ne-om vedea dacă e de văzut. Ori aici, ori pe deal, om vedea” mi-a răspuns râzând printre alte hohote de râs stârnite în jur.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: