Draga mea învățătoare Cornelia Sandovici

Nu puteam să aștept până sufletul se va desprinde de material, de pământ (40 de zile) și va pleca spre lumea veșnică, fără să vă adresez o ultimă scrisoare.

 

Dumnezeu v-a iubit și v-a răsplătit dăruirea dumneavoastră față de fiii satului Dolhești, chemându-vă la EL chiar în ziua de Paște, când cerurile sunt deschise. Simt că trebuie să vă adresez cuvintele de bună-cuviință pe care le merită oricare dascăl de la elevul său, mulțumindu-vă pentru ca ne-ați netezit poteca spre lumină, învățătură, ideal și viitor. Prima scrisoare v-am adresat-o demult (la 7 anișori), când datorită dumneavoastră am pătruns în taina miraculoasă a slovelor. Și acum păstrez în memorie mirosul de cerneală și grija să nu-mi pătez de emoție caietele pe care mă străduiam să vă răspund exigențelor caligrafice. Privind în urmă încă mai cred că Dumnezeu vă purta mâna, de bijutereați așa niște litere ce reprezintă și astăzi aspirația de caligrafie a numeroase generații de elevi. Îmi face mare plăcere să vă scriu și să-mi amintesc cu drag de dumneavoastră! În gândurile noastre, rămâneți o Doamnă de o distincție rară, bună și discretă, cu un zâmbet ce făcea să vă înflorească fața. Căci, după firea molcomă, păreați indulgentă dar, în esență, destul de exigentă. Prin osteneala dumneavoastră, am învățat ce mare minune este să poți să scrii și să citești ca apoi să încerci, mereu, să deslușești tainele acestei lumi: “Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu”. Ați semănat în sufletele noastre optimism, blândețe, răbdare, îndrăzneala de a spera, bucuria de a trăi prin muncă, dar și multă exigență și patimă pentru învățătură. Ați descoperit în fiecare elev sâmburele din care apoi a răsărit ceea ce era mai bun în noi, izvorul din care a țâșnit curajul de a ne aventura în provocările vieții. Cu sensibilitatea dumneavoastră ne-ați molipsit și pe noi de dragostea pentru frumos – pentru copaci, flori și izvoare – pentru tot ce-i înalt și pur. Primele stihuri copilărești, pline de naivități, dar nu lipsite de farmec, primele încercări din anii de ucenicie, primele potriviri de cuvinte, dumneavoastră vi le-am dăruit. Tot de la dumneavoastră am deprins meșteșugul lucrului manual, la care erați atât de iscusită (am învățat să cos, să împletesc etc.). Ce bine s-a îmbinat în personalitatea dumneavoastră partea idealistă cu cea pragmatică! Vă scriu și în numele tuturor elevilor dumneavoastră, încă la vechea și cunoscuta adresă, înainte de a trece vămile văzduhului. Mulțumiri, odihnă în pace. Hristos a înviat! Fosta elevă, farmacist MARIA MITOCARU