Sărbătoare la Prelipca

Fost cândva sat de graniță, între Moldova și regat, Prelipca (numele vine de la „prelipce” boierești, adică stâne, saivane) a devenit, în decursul anilor, o așezare în care vrednicia oamenilor și-a pus amprenta pe întreaga comunitate.

 

Este suficient să spunem că în acest sat, cu o populație de peste 1200 de locuitori, nu există o palmă de pământ care să nu fie lucrată pentru a ne da seama cu cine avem de a face. De altfel, prelipcanii sunt cunoscuți ca renumiți legumicultori, produsele lor fiind găsite în toate piețele municipiului Suceava. Duminică, la Prelipca, sat ce aparține de orașul Salcea, a fost o sărbătoare aparte. Fii ai satului, aflați în diverse colțuri ale țării sau ale județului, și-au dat întâlnire la Căminul Cultural după ce, inițial, absolvenții clasei a VII-a de acum 50 de ani (1962) s-au reîntâlnit, cu vădite emoții, la școala generală de aici. Pentru ca manifestarea să decurgă în condiții deosebite, inginerul Mircea Bilius, din Suceava, fost director la „Electromontaj”, fiu prețuit al satului, s-a ocupat timp de câteva luni de organizare. Și asta pentru că nu-i deloc ușor să-i găsești pe profesorii de acum 50 de ani, să le afli adresele și să-ți convoci foștii colegii la un asemenea eveniment. I-au fost aproape în întregul demers cadrele didactice ale școlii și conducerea Primăriei Salcea. Inginerul enolog Nicu Bilius, fost director general al Întreprinderii de Vinificație Cotnari („aruncat între butoaie după absolvirea facultății”, cum spunea chiar dânsul), care a semnat primul stat de plată din viața sa ca profesor suplinitor la Școala din Prelipca, a strigat catalogul. Patru dintre foștii elevi nu mai sunt în viață, pentru ei păstrându-se un moment de reculegere. În rest, cei mai mulți au ținut să fie prezenți, să dea timpul înapoi și să-și depene amintirile, ca pe o poveste plăcută trăită în timp. Neputând să răspundă cu prezența la invitația făcută, ing. Rodica Iroaie și prof. Maria Ghivnici, foste cadre didactice la Prelipca, la începutul carierei lor, au trimis câte o scrisoare care, fiind citite în fața clasei, au produs emoție, datorită cuvintelor alese din suflet. Elevi ai școlii, îmbrăcați în frumoase costume naționale, au oferit foștilor elevi, acum cu argint la tâmple, buchete de flori și au prezentat un scurt program artistic. Pentru a marca evenimentul la care au participat, elevii din generația 1962 au plantat în curtea școlii un păr, care, probabil, va dăinui peste ani, iar cei ce se vor înfrupta din roadele lui își vor aminti de această generație. După acest moment, lumea s-a retras la Căminul Cultural, unde fii ai satului s-au îmbrățișat cu căldură, unii nemaivăzându-se de mulți ani. I-am întâlnit, aici, pe ing. Mircea Bilius, sufletul întregii acțiunii, pe frații Ilie și Costică Lungu, primul fiind primarul orașului Salcea, pe dr. Mircea Bilius, pe colonelul Zamfir Ciutac, pe tehnicianul Nistor Boaru și, nu în ultimul rând, pe profesorul universitar doctor Mandache Leocov, autor a peste 80 de lucrări științifice și manuale didactice, toți fii ai acestei așezări, locuită de oameni vrednici și gospodari. Printre colegii lor se numă-rau și mulți săteni care, legați de glie, au rămas în sat, sporindu-i, prin munca lor, averea și frumusețea.