Seniorul Coposu la mâna unei aristocrate sărace

Odată cu apropierea campaniei electorale, politicienii get-beget au devenit parcă mai pragmatici, schimbând un partid feștelit cu altul mai proaspăt, dar intelectualii își cam pierd uzul rațiunii, mai cu seamă în prezența Elenei Udrea.

 

Iată declarația sforăitoare a criticului literar Alex Ștefănescu, lider PNȚCD de București: „Mă bucur că am ocazia să mă fotografiez cu dumneavoastră, ceea ce va provoca invidia a milioane de bărbați”. Să fie asta noua ideologie a țărăniștilor cu care vor salva România din ghearele crizei? Nu știu cui servește confuzia între omul politic Elena Udrea și femeia cu același nume, soția dlui Cocoș. Fenomenul confundării celor două ipostaze nu e nou, până și fostul ministru de externe, Th. Baconschi, alt intelectual de marcă, i-a picat sub imperiul vrăjii: „Eu, Elena, sunt foarte bucuros că lucrez cu tine, trebuie să faci eforturi monumentale să nu cazi sub farmecul tău în calitate de coleg”. Numai bărbat politic să nu fii Grea e viața de bărbat de stat în România, mai ales când faci politică de două parale! Însă bieților poporeni li s-au lungit urechile așteptând o minune ca să trăiască mai bine. „Săracă Țara Românească!”, exclamau cu năduf cronicarii acum trei veacuri. La fel o căinează și astăzi jurnaliștii. Gestionând averea spirituală a Seniorului Coposu, dl Ștefănescu și biata rămășiță țărănistă a organizației de București angajează istoria celui mai nobil partid într-o alianță conjuncturală cu PDL-Udrea. De care până acum au fugit toate celelalte formațiuni, inclusiv PPDD, PRM și PNG. Motivarea dlui Ștefănescu? Cică „PDL vine cu un mod de acțiune energic, iar PNȚCD cu un capital de noblețe atât de necesar în politică (…) Se asociază burghezul eficient cu o aristocrată săracă și din această competiție va ieși o echipă puternică”. Exemplul ilustrează o temă literară dragă, aceea a căsătoriilor morganatice. Politică pe bani Se vede că pofta de Putere e mână în mână cu iubirea de arginți, altfel nici că-ți poți închipui aripa Miluț-Pavelescu ca o aristocrată săracă și plină de noblețe ca să târâi moștenirea Seniorului în asemenea combinațiuni. Mesajul criticului e priceput anapoda de un alt pretins intelectual-politician, dl Th. Paleologu: „Ca o familie ce face politică de 1000 de ani, am avut și strămoși ce au fost în PNȚCD… Nu mi-e foarte clar care (sic!) aristocrata săracă și burghezul bogat pentru că în Balzac e invers: aristocratul e sărac și burgheza bogată”. Tocmai asta spusese și fostul meu concitadin, Alex Ștefănescu. Nu mai bine asculta cu atenție și nu se băga în seamă? Somnul rațiunii? De lipsă de realism suferă și alți actanți împinși în față de statura lor intelectuală. La nici două luni după învestire, primul ministru, intelectual de calibru academic și el, se simte pe cai mari, poftind după modelul Băsescu-Putin o formațiune politică pentru sine, una musai de dreapta: „Devin conștient de așteptarea care există într-o masă foarte mare de electorat matur: profesii liberale, electorat educat urban, oameni aflați în plină vârstă activă. Eu am vocea lor și sunt comun în aspirații cu ale lor. Simt această așteptare, vine spre mine pe diferite canale”. La așa declarație de identificare totală cu gândurile și aspirațiile clasei înalt instruite nici că poți rămâne indiferent. A mai fost și celebrul: „Lăsați intelectualii sa facă politică”, adaptat după mesianicul: „lăsați copiii să vină la mine”. E clar, i-o fi spus lui masa asta din electorat matur și cetățeni educați că mai așteaptă doar un semn de la conducătorul iubit și va sări cu pieptul înainte să apere cuceririle portocalii de dușmanii stângiști din USL, alianța socialistă. Care, pe zi ce trece, devine tot mai dodoloață. Grădinița politică Lasă că nici alți cărturari nu-s mai prejos. Unul îl vede pe Traian Băsescu drept „cel mai bun produs al grădiniței politice de după Revoluție…” Dacă ăsta e cel mai bun, Seniorul ce a fost? Dar cel mai rău cum va fi fiind? Altul crede că: „PDL nu vrea să învețe din greșeli. S-ar putea să învețe doar din înfrângeri”. Mari și vizionari ideologi sau oameni de duh? Căci asta a ajuns politica în România, o afacere pe foarte mulți bani, plină de duh și cuvinte meșteșugite. Noi credeam că politica înseamnă știință, management de țară și chiar artă a bunei guvernări. Nu e de mirare că nu putem ieși de „la fundul grămezii”. (T. Judt) Apropo de moștenirea Seniorului Coposu, nu mai bine vă măsurați cuvintele?