Puncte ... de vedere

Semne de primăvară

Zăpezile au prins a se subția. Apele își umflă pântecul și coboară năvalnic spre centrul satului. Fântânile capătă sporuri de apă. Gospodarii, ieșiți din chingile iernii, aleargă peste tot. Își pregătesc materiale pentru garduri, care, în cazul multora, cu oarece… avere, înseamnă kilometri distanță.
 

Fânarele s-au cam golit și cei cu atelaje cară bălegarul pe fânețe și pășuni, pregătindu-l pentru a fi împrăștiat și mărunțit spre a spori producția vegetală. Muncile câmpului dau năvală și forța de muncă aproape că lipsește, încât trebuie să te descurci cu cei din familie. Și copiii dau o mână de ajutor. Se apropie Sfintele Paști, sărbătoare pe care oamenii locului o așteaptă cu rugăciune, pioșenie și post. Curtea și împrejurimile trebuie să strălucească de curățenie. Femeile dau zor cu dereticatul prin casă, iar bărbații (capii familiilor, zic ei!) se învârt prin proprietate. Mercurul termometrului a urcat cu multe grade Celsius și aerul primăvăratic te scoate afară. S-au dus vorbele de la… gura sobei. Să stai de vorbă cu un om al satului, atunci când prinzi o clipă de răgaz, este un privilegiu și o plăcere, pentru că ai ce învăța de la ei. Știu multe… Domnul Axinte Stasiuc a văzut lumina zilei în cătunul Pohoniș, în luna lui Gustar, 1942. Și-a cucerit partea… adversă din Moldova Sulița; doar a trecut muntele. Are cinci copii. A muncit mult și este mulțumit de tot ceea ce a făcut. A lucrat la Romsilva. „Am pensie mică, dar îmi ajunge”. „Am 12 capete de bovine și doi cai, pentru că fără cai nu faci nimic în gospodărie”. Și, „sincer, îmi place să lucrez în gospodărie și mi se pare că am spor…”. „Lucrez cât îi ziua de mare”. „În fiecare dimineață duc laptele la punctul de colectare, cu căruța sau cu sania și, uneori, cu bidoanele, în spate. Dar asta nu înseamnă că-mi lipsește acest produs în casă. Am mare noroc de Ionică, care slujește la școala din sat. Lucrează prea mult…” Își aduce aminte că, orfan fiind, nu era deloc ușor. Tatăl lui a murit de timpuriu, încât toți copiii au rămas sub pavăza mamei. Fiecare se descurca cum putea. Erau cotele, pe care gospodarul trebuia să le dea la stat (lapte, carne, lână, ouă). Și erau usturătoare. Iarna, pentru a-și câștiga existența, trebuia să meargă la lucru (la tăiat de lemne, la cărat bălegar, la cărat fân). Pe atunci, ne spune, nu era biliard, nu era internet, nu erau baruri. Recomandă ca familia să facă mai multă educație. Omul nostru nu face politică, dar vrea ca cei puși în fruntea obștii să aibă mai multă grijă de poporeni. A făcut multe fapte bune. A zidit o capelă în șeaua dintre casa lui și gospodăria vecinului. Așadar, oameni buni, a venit primăvara, a venit ziua cucului, purcedeți la muncă. Munca face bine și dă poftă de mâncare. 30 de minute de mișcare pe zi fac bine. Numai că omul nostru o face din zori și până dă întunericul. Nu vă lăsați conduși de principiul „Sus cu munca, să n-ajung la ea!”. S-auzim de bine!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: