Postul creștin – Postul Sfintelor Paști

Prin cuvântul „post” înțelegem o înfrânare, o abținere de la consumul unor alimente de dulce pentru o perioadă de timp determinată, precum și de la băuturi, de la toate lucrurile lumești, de la toate dorințele și poftele rele, pentru ca orice creștin care îl practică să se poată ruga mai cu ușurință lui Dumnezeu împăcându-se cu El, și câștigând harul Lui. Postul este o faptă de virtute, o lucrare de înfrânare a poftelor trupului și de întărire a voinței, o formă de pocăință, un mijloc de mântuire.
 

Dar în același timp este și un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că este o jertfă, o renunțare de bună voie de la ceva care ne este îngăduit, renunțare izvorâtă din iubirea și din respectul pe care le avem față de Dumnezeu. Postul este și un mijloc de desăvârșire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei și al sârguinței noastre spre asemănarea cu Dumnezeu și cu îngerii Săi, care nu au nevoie de hrană. Postul ajută creștinului ca să nu cadă în robia poftelor păcătoase, iar dacă a căzut într-o asemenea robie, postul îl ajută să scape de ea. De asemenea, postul ajută creștinului să-și stăpânească pornirile păcătoase ale firii, să-și păstreze sănătatea, să împlinească mai bine poruncile lui Dumnezeu, pregătindu-se astfel pentru primirea Sfintelor Taine. Posturile creștinești sunt de mai multe feluri: post aspru și post obișnuit. Cel aspru este atunci când creștinul nu mănâncă și nu bea nimic cel puțin o zi, iar cel obișnuit este atunci când creștinul se hrănește folosind numai mâncăruri de post. Posturile de o singură zi sunt miercurile și vinerile din fiecare săptămână. Posturile de mai multe zile din cursul anului bisericesc ortodox sunt în număr de patru, fiind în legătură cu sărbătorile mari din cele patru anotimpuri, și anume: Postul Nașterii Domnului, Postul Paștilor sau Păresimile sau Patruzecimea, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului. Postul dinaintea Învierii Domnului, Postul Paștelui, este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. De aceea, mai este numit Postul Mare și ține 7 săptămâni, în amintirea celor 40 de zile de postire ale Mântuitorului, iar a 7-a săptămână, în amintirea Patimilor Sale. El a fost orânduit de Biserică pentru cuviincioasa pregătire a catehumenilor de odinioară, care urma să primească botezul la Paști, și ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioșilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a marii sărbători a omenirii Învierea Domnului. Însuși Mântuitorul a practicat postul. El a postit 40 de zile înainte de începutul activității Sale publice (Marcu 1, 13 – „Și a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Și era împreună cu fiarele și îngerii Îi slujeau”) și a învățat pe ucenicii Săi, atât prin cuvânt cât și prin fapte, că postul este inseparabil de rugăciune. El l-a recomandat ca pe un mijloc de luptă împotriva ispitelor și a puterii diavolului (Matei 17, 21 – „Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post.”), stăruind că trebuie practicat de bună voie și cu conștiința că săvârșești o faptă bine plăcută lui Dumnezeu. Sfinții Apostoli au practicat și ei postul. De asemenea, Sfinții Părinți practicau postul după pilda Mântuitorului și a Sfinților Apostoli, revelând foloasele lui pentru trupul și sufletul omului. Creștinismul a dat postului o însemnătate mare în viața religioasă și mai ales în viața monahală, făcând din el un act de virtute și de cult, un mijloc de progres în viața spirituală, de luptă împotriva patimilor și a poftelor și totodată un semn de respect și de omagiu adus lui Dumnezeu. Din cele mai vechi timpuri, Postul Păresimilor a fost ținut cu multă rigurozitate. Canonul 69 Apostolic osândea cu caterisirea pe slujitorii Bisericii și cu excomunicarea pe credincioșii laici care n-ar fi respectat postul de miercuri și de vineri și pe cel al Păresimilor, neadmițând excepții decât în cazuri de boală. În post sunt oprite, de asemenea, nunțile și serbarea zilelor onomastice. Odinioară, chiar și legile statului bizantin asigurau respectul cuvenit postului Păresimilor, interzicând toate petrecerile, jocurile și spectacolele din acest timp. Toate serviciile divine din timpul Păresimilor sunt mai sobre decât cele din restul anului și îndeamnă la smerenie, întristare și căință. Postul Sfintelor Paști este postul în care biserica cheamă și îndeamnă pe toți credincioșii să se roage mai mult și mai cu căldură, să meargă mai des la sfintele slujbe, să cerceteze pe cei aflați în lipsuri și suferințe, să săvârșească mai multe fapte de milostenie, să-și curețe inima prin lacrimile căinței pentru a primi cu vrednicie Sfântul Trup și Sânge al Domnului. Este timpul în care se spovedesc cei mai mulți credincioși, în vederea împărtășirii… Astfel, postul face parte dintre mijloacele de cultivare și desăvârșire a sufletului, fiind inseparabil de alte virtuți și acte creștine (rugăciunea, căința, smerenia, milostenia etc.). Este foarte important de reținut că „postul de bucate” se desăvârșește prin „postul de păcate”, însoțit de rugăciune… În post trebuie făcută milostenie și multe fapte bune. Căci fără fapte bune și rugăciune, Postul Paștelui rămâne doar o dietă de detoxifiere a organismului, iar sufletul nu folosește nimic din asta. Referitor la aceasta Sf. Apostol Iacob spunea: „Credința fără fapte este moartă” (Iacob 2,17). Atunci când postim trebuie să fim veseli și să avem o stare bună. Să nu fim triști cu fețele schimonosite. În Evanghelie se spune: „Când postiți nu fiți triști ca fățarnicii…”. Trebuie să fim smeriți și nu să facem din faptul că postim un motiv de mândrie. Trebuie să ne rugăm mai mult și să mergem la biserică la slujbe. Postul fără rugăciune își pierde mult din valoare. Înainte de a ne îndrepta spre scaunul mărturisirii este obligatoriu să ne împăcăm cu cei cu care ne-am certat. Trebuie să ne iubim aproapele, să ajutăm bolnavii și săracii. Postul Paștelui trebuie să se încheie, pentru fiecare creștin, cu mărturisirea păcatelor la duhovnic și, dacă are dezlegare, să primească Sfânta Împărtășanie. Numai astfel pregătit, creștinul se apropie de Dumnezeu și simte pe deplin sărbătoarea Învierii Mântuitorului, iar lumina Învierii îi va lumina sufletul și casa. Încununarea Postului prin împărtășirea cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului este o pecetluire și o încununare a străduințelor noastre ascetice și duhovnicești. Pr. URSULEASA MIHAI Parohia „Adormirea Maicii Domnului și Sf. Andrei” Rotunda, Suceava

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: