Un alt omagiu, la 109 ani

Fiindcă fălticenenii sunt mândri de Ion Irimescu

La Fălticeni au avut loc sâmbătă manifestările prilejuite de împlinirea a 109 ani de la nașterea maestrului Ion Irimescu. În biserica de la Oprișeni, cu pictură realizată de maestru în anii studenției, a avut loc o slujbă religioasă oficiată de pr. paroh al Bisericii „Sfinții Voievozi” Oprișeni, Camil Dăscălașu.
Pictura Bisericii Oprișeni, curățată, restaurată, conservată
Pr. Camil Dascălașu a precizat la sfârșitul serviciului religios că biserica este o ctitorie a lui Ion Irimescu, pentru că fratele, mama, tatăl, maestrul împreună cu soția își dorm somnul de veci în cimitirul bisericii unde maestrul, „dintr-o diversificare a vieții, pentru că nu făcuse niciodată pictură, în anii de studenție s-a angajat să picteze biserica din Oprișeni. Dumnezeu ne-a binecuvântat, ajutați fiind de credincioșii din parohie, de Primăria Fălticeni și Consiliul Județean, ca anul acesta să avem pictura maestrului curățată, restaurată, conservată.
 

De 80 de ani, de când a fost realizată, nu a fost făcută nicio lucrare pentru conservarea picturii, vitregită din cauză fumului de la sobele cu lemne” a spus pr. Dăscălașu. Ca și anul trecut, la slujba de pomenire din această sâmbătă au participat oficialități locale și județene, artiști plastici, scriitori, câțiva apropiați ai maestrului și organizatorii evenimentului, familia directorului Muzeului de Artă „Ion Irimescu”, Gheorghe Dăscălescu. Răspunsurile la Sfânta Liturghie și cântarea „Veșnica pomenire” au fost făcute de maica stareță a Mănăstirii Voroneț stavrofora Irina Pântescu, și de maica Gabriela Platon de la aceeași mănăstire. Pentru că „a lipsit din binecuvântate pricini”, Înalt Prea Sfințitul Pimen, prieten foarte bun al maestrului și sfătuitor al acestuia, a trimis un cuvânt la împlinirea a 109 ani de la nașterea lui Ion Irimescu, în care a făcut cunoscut că este o datorie sfântă cinstirea înaintașilor, a oamenilor de seamă care au contribuit la progresul economic și mai ales la cel cultural și spiritual. „Maestrul Ion Irimescu este unul dintre fruntașii acestor oameni de seamă. Nu numai al zonei noastre, ci al întregii țări, a neamului nostru românesc creștin-ortodox. Operele sale de artă au fost realizate cu măiestrie, permanent călăuzită de credința ortodoxă în care s-a născut și a trăit. Creațiile maestrului constând în mare parte în chipuri umane sculptate sau pictate, privindu-le, ne fac să simțim demnitatea omului” a transmis Î.P.S. Pimen în cuvântul adresat cu acest prilej. După slujba parastasului, cei prezenți s-au recules la mormântul din Cimitirul Oprișeni. Reamintim, Ion Irimescu a încetat din viață în noaptea de 27 spre 28 octombrie 2005, în locuința sa din Fălticeni, la vârsta de 102 ani. La Muzeul de Artă din Fălticeni, lucrările sunt aproape gata Manifestările, organizate sub genericul “La Fălticeni, mereu cu Irimescu”, au continuat cu vizitarea unor spații din recent renovatul muzeu de artă. Cu această ocazie, primarul Vasile Tofan a făcut cunoscut că lucrările sunt realizate în proporție de 99%, muzeul este deja încălzit, pentru crearea climatului corespunzător, în perioada viitoare urmând a fi finalizate ultimele lucrări, cum ar fi montarea liftului pentru persoane cu dizabilități, montarea sistemului de supraveghere video și acoperirea cu un nou strat de lac protector a parchetului și a scării monumentale din muzeu. Termenul pentru recepția lucrărilor este mijlocul lunii mai, muzeul urmând a fi deschis pentru public pe data de 15 august. „Prin el a străbătut până la noi filonul de aur al frumuseții artistice…” În sala de festivități „Pictor Aurel Băeșu” a Muzeului de Artă „Ion Irimescu”, în fața a sute de spectatori, scriitorii Grigore Ilisei și Doina Cernica, stavrofora Irina Pântescu, dr. Ioan Iețcu și prof. Gheorghe Dăscălescu au fost cei care i-au reintrodus pe cei prezenți în atmosfera irimesciană. Deși au fost lipsiți de prezența fizică a „patriarhului sculpturii românești”, spiritul său înalt a încununat această zi care îi unește pe fălticeneni, suceveni și ieșeni și îi atrage constant spre constelația artelor. „Prin el a străbătut până la noi filonul de aur al frumuseții artistice, sevele unor secole de speranță, de echilibru, de armonie, de sfințenie care nu trebuie lăsate să se piardă în indiferența cotidiană. Artistul și-a făcut datoria, și-a înmulțit talantul, trasând pentru posteritate un drum inconfundabil, eliberat de banalitate. Rămâne ca și noi să-l cinstim cum se cuvine, înnobilând cu opera sa orașul Fălticeni unde s-a retras în amurgul vieții. Suntem siguri că, astăzi, maestrul se bucură de acolo de sus că operele sale se vor odihni într-un lăcaș adecvat, îndeplinind unul din cele două deziderate lăsate prin testament, restaurarea Muzeului de Artă și înființarea Centrului Cultural Național de Creație «Ion Irimescu»” a spus directorul muzeului, Gheorghe Dăscălescu. Mărturisirile lui Ion Irimescu către Mircea Motrici Scriitorul Grigore Ilisei i-a ghidat pe cei prezenți în universul irimescian, spunându-le că abia așteaptă redeschiderea muzeului, atunci când „fiecare operă de artă intră în dialog cu cel care o privește, încărcată de lecturile pe care le-a avut, de cultura sa generală, de modul cum înțelege arta. Esențial pentru artist este dialogul care se realizează cu privitorul operei lui”. Grigore Ilisei a spus și câteva cuvinte legate de celebrarea care se petrece de fiecare dată, la sfârșitul lui februarie, aproape netulburat, la Muzeul „Ion Irimescu”, dar și despre ultima carte despre Ion Irimescu, „Mărturisiri”, căreia, la rugămintea Rozaliei Motrici, președinta Asociației Culturale „Mircea Motrici”, i-a semnat prefața. „Am prefațat această carte dedicată maestrului Ion Irimescu pe de o parte din iubirea pe care o am pentru Ion Irimescu, iar pe de altă parte din prețuirea pe care o am pentru Mircea Motrici. Este o cronică a șederilor la Fălticeni, a trecerilor pe aici ale lui Ion Irimescu. În momentul în care s-a născut proiectul acestui muzeu și proiectul șederii veșnice în cimitirul de la Oprișeni, maestrul Ion Irimescu a venit mult mai des la Fălticeni, pentru a-și gândi a doua viață, a doua existență, de după moarte, și aproape de fiecare dată s-a întâlnit cu Mircea Motrici. Este o carte de interviuri și mărturisiri, în care Mircea Motrici povestește diverse aspecte din viața maestrului și a Muzeului de Artă de la Fălticeni – un mediu în care artistul s-a simțit bine –, mărturisiri «culese» în timpul interviurilor cu regretatul jurnalist” a explicat Grigore Ilisei. Ion Irimescu – un țăran care în fiecare vară venea la Fălticeni cu carul plin de roade În volumul „Mărturisiri”, Ion Irimescu este asemănat cu „un țăran care, în fiecare vară, venea la Fălticeni cu carul încărcat cu roadă, cu 20 30 de lucrări pentru a completa muzeul. Atunci când s-a inaugurat muzeul, în februarie 1975, au fost 100 de lucrări, nu erau toate în forme definitive și nu erau toate sculpturi. S-a jertfit atât de mult pentru acest muzeu, încât și-a vândut, după 1990 – când nu mai avea posibilitățile pe care le-a avut înainte, când era președintele Uniunii Artiștilor Plastici, era un artist respectat, statul dădea bani buni pentru a turna lucrările în forme definitive – mobila de mare preț și a turnat în continuare lucrările, pentru a duce la capăt proiectul muzeului de la Fălticeni. Cartea este un document în care sunt surprinse momentele de după 1990 petrecute cu Ion Irimescu. Regretatul Mircea Motrici, în calitate de corespondent al Radio România Actualități, era un comentator fidel al prezenței lui Ion Irimescu la Fălticeni. Așadar, în carte se regăsesc multe dintre vorbele de duh, din mărturisirile maestrului, din credințele lui. Din acest punct de vedere este o carte „mărturisitoare”, o carte document. „Povești cu zăpezi trecătoare și ghiocei nemuritori” Cartea “Povești cu zăpezi trecătoare și ghiocei nemuritori”, semnată de jurnalista și scriitoarea Doina Cernica, a fost prezentată de muzeografa Gabriela Curtui, aceasta precizând că pe 27 februarie „îl comemorăm aniversându-l pe cel care, din nesfârșită dragoste și generozitate, a dăruit prin opera sa și a trăit povestea vieții sale legat, nevăzut și tainic pe pământul acesta fălticenean, pe care s-a născut și pe care s-a reîntors definitiv acasă”. După cum ne-a mărturisit autoarea, “Povești cu zăpezi trecătoare și ghiocei nemuritori” este „o carte mărțișor, o carte pe care am scris-o cu bucurie și care a fost realizată cu contribuția mai multor prieteni. …Această carte valorifică două momente: unul este legat de lectura cărții dedicate Cazabanilor de către Eugen Dimitriu, iar celălalt este o amintire din pragul celei de a 97-a aniversări, legată de trecerea maestrului Ion Irimescu prin Spitalul Județean pentru un set de analize. Eu m-am aflat într-o scurtă vizită la maestru cu artista plastică Ioana Nistor, ocazie cu care a povestit mai multe amintiri despre copilăria sa, amintind că floarea preferată este ghiocelul, pentru că mama îi spunea «tu ești mărțișorul meu», deoarece se născuse pe 27 februarie. O amintire și o carte se regăsesc în această poveste; este o poveste spusă de maestru și scrisă de mine” a făcut cunoscut Doina Cernica. Scriitoarea Doina Cernica a spus că vom vorbi despre aniversarea maestrului atâta vreme cât în sala „Pictor Aurel Băeșu” se vor afla oameni care au avut norocul să-l cunoască, oameni care nu-l uită pe omul și pe artistul Irimescu. „Această sărbătoare a umplut sala pentru că fălticenenii sunt mândri de Ion Irimescu, dar și pentru că Primăria, Consiliul Local, Muzeul se străduiesc să organizeze în fiecare an ceva deosebit pentru 27 februarie” a precizat Doina Cernica. „Era muntele care se cobora…” Întâlnirea de la Fălticeni a fost un bun prilej pentru dr. Ioan Iețcu, medicul curant al maestrului Ion Irimescu, de a povesti câteva aspecte de la întâlnirile artistului cu medicii și asistentele din Spitalul Județean Suceava. Iar despre faptele de milostenie ale lui Ion Irimescu a relatat stareța Mănăstirii Voroneț, stavrofora Irina Pântescu. “Maestrul, când a primit Premiul pentru Excelență în Cultura Românească în valoare de 50.000 dolari, a mers la mănăstirile noi, reînființate după 1990, la Voroneț, la Humor și a împărțit o parte din acești bani. El, care trebuia să-și vândă din operele sale și mobila pentru a continua opera, venea și punea o cărămidă la bisericile și mănăstirile vitregite în timpul unei ocupații străine. Să știți că o lumânare arde tot timpul la Voroneț și la Mănăstirea Humor pentru maestrul Ion Irimescu! În timpul vieții, maestrul voia măcar o dată pe an să treacă pe la mănăstire. Îl primeam cu atâta dragoste pentru că era omul care nu stânjenea pe nimeni, era muntele care se cobora la un copac, la o tufă și se aplica asupra tuturor. El niciodată nu a pus diferență între cine era maestrul Ion Irimescu și cine eram noi, slujitoarele mănăstirii. Mai mult decât orice, a avut simțul și trăirea lui de român. Nu i-a trebuit să meargă în alte țări. A suferit aici, a învățat aici și a lăsat aici toată opera sa”, a spus stavrofora Irina Pântescu.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: