Un punct de vedere

Bani de buzunar

Motto: Ex nihilo nihil (lat. „Din nimic, nimic”) Lucrețiu, De rerum natura
Pentru cei care, prevalându-se de apartenența noastră la UE, se tot miră și se lamentează cum de-am fost lăsați cu căruța-n drum, tăindu-ni-se carburantul esențial – banii –, trebuie să le spun de la obraz că așa se întâmplă când nu ai lucrul tău, pățești ca Sâmedru în Gara de Nord, îți pleacă trenul și rămâi cu buza umflată.
 

Cică banii aceia, o bagatelă de vreo 3,5 miliarde euro, fonduri destinate României prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), după cum spunea purtătorul de cuvânt al PDL-ului, Sever Voinescu, au fost suspendați pe vreo lună de zile, nu întrerupți, opriți definitiv, procedeu folosit destul de des de UE. Problema e că acei români care prin pile, relații, șpagă și tupeu au ajuns la aceste fonduri, au demarat o afacere pe bani împrumutați, în speranța că vor ajunge și la banii nerambursabili, își văd visurile spulberate. Altfel, n-ar fi nicio pagubă, că din asemenea bani s-au făcut parcuri și ștranduri prin sate, care, cum s-ar zice, sunt la vedere, spre deosebire de alte cheltuieli din aceleași fonduri care au o destinație care nu poate văzută și pipăită: „Cum pot să fac bani printr-o afacere proprie unde să lucrez eu cu familia mea și să o dezvolt în timp prin bani nerambursabili de la Uniunea Europeană”, după cum sună un enunț dintr-un program Pur Activ, derivat din POSDRU. Însă, ca să poți face bani, trebuie să știi cum se face un plan de afaceri, să ai cunoștințe de management, de contabilitate, legislație comercială și, evident, limbi străine, de regulă limba engleză. Toți care au vrut să urmeze asemenea programe, timp de 6 săptămâni, câteva ore pe zi, cu masă asigurată la prânz, au urmat ce li s-a oferit și vor primi o hârtie, diplome fără acoperire, care pot fi cuprinse într-un eventual CV. Chiar dacă, pe bani europeni, s-ar pregăti ospătari, strungari, turnători, electricieni, tot n-ar avea loc în țară, fiind nevoiți să-și caute rost acolo, la ei, de unde se vede că apusenii își pregătesc următoarele slugi. Desigur, nu-i nimeni vinovat că s-au suspendat fondurile POSDRU, după cum nu-i nimeni vinovat că a fost anulat un împrumut de 6,67 milioane dolari dintr-un împrumut la Banca Mondială pentru România (BIRD), dintr-un împrumut de 150 de milioane destinați pentru, vă vine să credeți?, infrastructură și inscripții cu „Aici sunt banii dumneavoastră”, ca fiecare să-și poată căuta cu lopata banii din noroiul drumurilor, să și-i ia acasă și să nu mai cârcotească. În cazul în care ați uitat, vă amintesc că unul dintre punctele forte ale fostului guvern Boc era că trebuie să acceseze 6,5 miliarde euro în anul de grație 2012, ca să-și îndeplinească mărețul program de dezvoltare nelimitată a României. Să mai spunem că rata de absorbție este la noi de 6,3%, atât de mare, dublă față de perioada când nu aveam ministru pe înghițit nerambursabile. Și toate astea ni se întâmplă de casă nouă, cu guvern nou și cu un prim-ministru care a preluat pietrele de moară lăsate de Boc și ai lui, el fiind obligat, prin programul lor, la care n-are nicio contribuție, să meargă pe urmele mazilitului. Presat din toate părțile, de zăpadă, de viitoarele inundații, de președinte, de PDL, de stradă, de opoziția care boicotează parlamentul, MeRU n-a avut ce face și l-a chemat repede pe Jeffrey Franks în țară, nu pentru o scrisoare de intenție, ci, după cum numai bănuim, pentru niște bani cu care să poată face față celor mai presante nevoi. Când ești la mâna altuia și n-ai bani nici de chibrituri, cum poți să deschizi vorba despre salarii și pensii, adică să le aduci la nivelul la care au fost în 2010, că de mărire nu poate fi vorba. Contați voi pe o creștere economică? De unde? Cu ce? Guvernanții actuali, la fel ca alții dinaintea lor, n-au înțeles (și nu era greu!) că UE îți dă mereu câte un pește, dar nu-ți dă undiță și nici nu te învață să pescuiești. Se trimit ajutoare în România ca într-o țară africană, nu știu dacă le știe cineva cantitatea și valoarea, probabil că nu este niciun interes pentru asta, dar n-am auzit pe cineva cu răspundere în UE care să fi spus României: „Nu vei primi niciun ajutor până nu-ți lucrezi pământul”. E lucrătură mare, dom’le, ce mai! cum ar zice conu’ Leonida din Grozăvești. În Anul Caragiale, mă pot întreba: „Eu cu cine votez?”. Votez cu cei care dau mită electorală ajutoarele europene? Ca să rămânem tot în zona banilor, să amintim că, în numele nostru, s-a dat acceptul semnării unui tratat al cărui conținut este greu de „pipăit”, că de înțeles, noi, profanii, nici pomeneală. Între timp, s-au mai adus niște completări, niște lămuriri, care i-au determinat pe șefii de la USL, pe Ponta îndeosebi, să spună că sunt de acord să semneze și să ratifice Tratatul de guvernanță fiscală, dar nu sunt de acord să semneze cu puterea un protocol pe tema Tratatului, așa cum, cu o grabă suspectă, au semnat cei din coaliția puterii. Ce-or fi semnat? Decid partidele în fața UE? Nu era mai bine să se organizeze o dezbatere largă cu toți cei care vor suporta rigorile Tratatului? Refuzul de a semna un cec în alb și boicotarea sine die a lucrărilor Parlamentului de către opoziție a determinat puterea să aibă accese de interes național, că pe noi ne plătește „boborul” ca să lucrăm, drept pentru care au apelat la vechi practici de demascare și condamnare a dușmanilor poporului, prin afișe și „gazeta de perete”. Desconsiderarea și minimalizarea opoziției, jocul la plesneală cu asumarea răspunderii au adus arcului puterii avantaje indiscutabile (cine-i ca noi?!), dar nu le-au adus cvorum, o nimica toată, ca să-și treacă legile prin cele două camere. După vizita lui Ponta și Corlățean în SUA, la actuala Sublimă Poartă, opoziția s-a legitimat, cumpărarea puterii fiind o practică veche la noi, așa că trebuie să ne așteptăm de la Guvern și de la Parlament la o abordare mai calmă a opoziției USL. La o atitudine mai îngăduitoare este îndemnată puterea (Parlament, Guvern, Președinte) de situația economică și social-explozivă din țară, ea fiind mereu amenințată că va reveni recesiunea (criza, mai precis), în fața căreia sacrificiile bănești făcute de bugetari și de pensionari nu mai au valoare. Premierul vrea să pareze noua criză prin reducerea evaziunii fiscale care, după economiști și analiști, s-ar ridica la 22 miliarde euro. După o matură chibzuință, MeRU a optat pentru o sumă de 2,5 miliarde de euro, căzând la o înțelegere cu evazioniștii, că, altfel, cum poți conta că se va colecta această suma la buget? Nu se știe cât interes va manifesta PDL-ul față de bunele intenții ale premierului, ca să reușească în demersurile sale, eu pot doar să amintesc un citat din Sofocle (496-406 î. Hr.): „Fii sigur că un stat în care nu există pedeapsă pentru neobrăzare și pentru libertatea de a face orice sfârșește prin a se prăbuși”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: