Dar noi ?

În urma diluviilor din ultimul deceniu, Suceava și-a reconfigurat albia. Cine n-a fost de multă vreme la Nisipitu, de exemplu, rămâne uluit de cum arată acum acolo Valea Sucevei. Sau de cum au contorsionat apele vechea cale ferată construită de austrieci ce lega Seletinul de țară, când de țară era legat Seletinul. Și Siretul și-a croit în multe locuri albie nouă. Și rămâi uimit când citești pe harta întocmită de austrieci la 1773 (tocmai scoasă la iveală și redactată de un colectiv bucovinean de specialiști) că existau atunci un Hânțești Deal, de-a dreapta Siretului, dar și un Hânțești Vale, de-a stânga Siretului, așezare inexistentă astăzi. Probabil că Săliștea (așa se mai numește acum locul unde se afla satul dispărut, despre care doar în povești se mai știe) a rămas după un diluviu precum cele pomenite, satul din Vale sau cât a mai rămas din el mutându-se atunci în cel din Deal.
 

Dumitru TEODORESCU

Un imens diluviu, solidificat deocamdată în zăpadă și gheață, s-a abătut iarna aceasta și asupra sud-estului țării, făcând mult mai multe victime decât au făcut inundațiile. Cumplitul viscol i-a zidit în adevărate morminte albe pe oameni, neoferindu-le victimelor nicio șansă, în afară de cea înscrisă în codul lor genetic și în întâmplătoarea pregătire pentru a rezista în locuințele înzidite de troiene. Fluviul care a străbătut la ultimele inundații Călineștii Cuparencului a luat dintr-o casă aflată în cale-i doi bătrâni, dar nepoata lor a fost salvată. În curgerea magmei albe care a cuprins Buzăul sau Vrancea nimeni nu s-a încumetat să salveze pe cineva. Ce puteau face autoritățile? Onești fiind, va trebui să recunoaștem că mare lucru – nu. Viscolul este o șopârlă căreia în van îi tot tai coada; ea crește repede la loc. Natura nu poate fi stăpânită și ferească Dumnezeu când se dezlănțuie. Dar autoritățile puteau să aibă măcar reținerea de a se da în spectacol politic sau pur și simplu cu sania când compatrioți agonizau sub zăpezi. Puteau să-și uite mercantilismul generat de criză și să ia acele măsuri care să maximizeze orice șansă de a veni în ajutor. Să nu plimbe politicieni cu avionul sau elicopterul, ci acestea să fie trimise acolo unde o femeie naște sau un bătrân piere. Să nu salveze dintr-un tren atacat cu furie de viscol, cu oameni fără apă, hrană, căldură, doar fotbaliștii nu-știu cărui club, pe ceilalți călători lăsându-i în continuare în garnitura părăsită. Dacă s-a putut ajunge la fotbaliști, se putea ajunge și la ceilalți. Să nu permită cu niciun chip autoturismelor să se aventureze pe drumuri expuse în mod evident viscolului numai pentru că inconștiența noastră obraznică le poate excede autoritatea și-i poate reduce la tăcere. Căci ne-am învățat să persiflăm totul, să luăm totul în joacă, să ignorăm pericole. Suferim iată, din ce în ce mai mulți, vorba unui eminent pedagog, de infantilism cronic. Și iată sancțiunea, povestită de un jandarm la radio: „Mergeam peste nămeți pe presupusul fir al drumului. Deodată am zărit un punct negru. Era vârful unei antene radio. Am început să sap până am ajuns la capotă. Mi a venit un coleg în ajutor și am continuat să dezgropăm. Am ajuns la parbriz. «Sunt morți», a zis colegul. Parcă am pierdut din vlagă. Mi s-a părut însă că ea a mișcat. Am săpat, am săpat și am salvat-o. El însă murise…”. Ce problemă care nu mai suferea amânare a obligat această pereche să-și caute supliciul – unul chiar moartea – în prevestitele zăpezi? Autoritățile de multe ori, iată, sunt stupide. Dar noi?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: