Filantropia Bisericii, între servicii sociale și deservicii eclesiale

1. Introducere În ciuda faptului că Statul a jefuit în perioada comunistă Biserica Ortodoxă, prin confiscarea totală a patrimoniului diaconal-filantropic, după perioada postcomunistă Biserica, cu multă înțelepciune și dragoste, a construit cu banul văduvei cămine de bătrâni, orfelinate, cantine sociale, azile, brutării, școli teologice, a refăcut casele unor credincioși după inundații și a acordat ajutoare materiale și bănești celor lipsiți.

 

Și fără ajutorul Statului, Biserica a făcut activitate filantropică, mult mai mult decât a făcut Statul activitate socială cu banul public, iar atunci când Statul face anumite parteneriate cu Biserica pentru slujirea socială, nu face Bisericii nicio favoare, niciun hatâr sau privilegiu, întrucât banii alocați pentru proiectele sociale sunt banii contribuabililor, care 87% sunt ortodocși, ci doar invită civilizat și democratic ca Biserica să ia parte la viața cetățenilor ei și din perspectivă socială. 2. Servicii și deservicii eclesiale Hristos Cel care a spus ”că atunci când faci milostenie să nu știe stânga ce face dreapta” (Matei 6, 3), tot El ne spune că ”așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). În acest context, înțelegem că atunci când facem fapta filantropică cu discreție ne folosim duhovnicește. Dar dacă tăcerea și discreția noastră merg la extrem, atunci serviciul filantropic personal devine deserviciu eclesial, întrucât putem decepționa pe semenii noștri, care pot trage o concluzie falsă, și anume că noi, în calitate de creștini, nu trăim cum ne rugăm și nu ne putem arăta credința și prin fapte bune. ”Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta și cu adevărul” (1 Ioan 3, 18), întrucât ”credința ta fără fapte este moartă în ea însăși… iar eu îți voi arăta, din faptele mele, credința mea” (Iacob 2, 17-18). Deci filantropia are și un caracter misionar și de mărturisire publică a credinței noastre. Ortodoxia nu fetișizează trecutul și nu este mioapă la prezent, cum acuză unii, ci ține seama de viața socială a Bisericii, precum și de aspirațiile societății în continuă dezvoltare și transfigurare. Biserica lucrează alternând între discreție hristică și misiune publică. Teologul Christos Yannaras scrie că „miopia de a nu vedea prezentul este o expresie a fricii de istorie, a unei temeri de viitor și un indiciu al pierderii perspectivei eshatologice”, atrăgând atenția că, de fapt, la cei ce se comportă astfel se produce deja un divorț între “teorie” și “viață” (inexistent la Sf. Părinți), divorț care generează o “cuvioșie” falsă și un “obscurantism” penibil. (Compară analiza făcută de Ch. Yannaras climatului spiritual al Ortodoxiei elene în cartea “Orthodoxia kai Dyse ste neotere Hallada” – Ortodoxie și Occident în Grecia modernă –, Damos, Atena, 1992, p. 439-449, 483-489. 3. Filantropia dorneană, în spațiul comunitar local Păstrând principiile enumerate mai sus, preoții, monahii și monahiile din bazinul Dornelor, împreună cu autoritățile locale, slujesc cu multă dăruire aproapelui. Serviciile social-filantropice oferite comunității în municipiul Vatra Dornei se derulează prin Consiliul Local, prin biserici parohiale, mănăstiri, schituri, asociații și organizații non-guvernamentale. De exemplu, Parohia „Sf. Treime”, împreună cu Asociația Christiana dorneană și cu Primăria desfășoară în parteneriat, din 2002, un program de îngrijiri socio-medicale la domiciliu a persoanelor vârstnice, intitulat ”Și voi sunteți ai noștri. Nouă ne pasă”, cu o echipă interdisciplinară, profesionistă. Echipa interdisciplinară furnizoare de servicii are o structură complexă, fiind formată din îngrijitori la domiciliu, asistenți sociali, preoți, medici, asistente medicale. Se oferă persoanelor vârstnice șansa de a duce un trai decent, în mediul lor, fără a fi nevoiți să apeleze la internări repetate în spital sau la asistare în cadrul Centrului de Primire, Îngrijire și Asistare a Persoanelor Vârstnice din cadrul Primăriei, care oferă, în tandem cu activitatea filantropică a Bisericii, următoarele: serviciul de îngrijire; găzduire; hrănire; igienă personală; supraveghere și menținere a sănătății; asigurare a medicației specifice; îndrumare; sprijin și consiliere pe probleme de sănătate. Centrul de zi pentru copiii școlari din Vatra Dornei a fost înființat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 29/2002, pentru a se interveni la nivelul familiilor dezorganizate, fără interes în educarea copiilor sau fără nicio posibilitate de a-i susține la școală. Parohia „Sf. Treime” derulează programe catehetice cu 3 grădinițe și susține financiar 16 elevi și studenți cu burse și alte programe școlare. O activitate filantropică impresionantă o oferă Căminul de bătrâni „Sf. Dimitrie” din Vatra Dornei, str. Chiliei, precum și Mănăstirea Podul Coșnei, care se îngrijește de copiii orfani. Fiecare parohie în parte are un program filantropic bine definit. 4. Soluții, propuneri și perspective În contextul globalizării fără de Hristos și al mondializării sărăciei este nevoie, mai mult ca oricând, de o filantropie viabilă, misionară, neprozelită, practică și nu privită doar ca o acțiune caritabilă pentru societate, separată de cea a Bisericii, sau doar ca activism social, bazat doar pe criterii sociale ”pentru binele comun”. Și nici o filantropie generată de complexe nejustificate de inferioritate sau de concurență confesională, ci privită ca activitate firească de purtare de grijă a “socialului” în cadrul Bisericii, urmărind cu atenție ca socialul să nu cadă liber spre secularism, ci menținerea lui în Trupul Tainic al lui Hristos cu valoare eshatologică și mântuitoare. Socialul trebuie regândit în cadrul Sf. Evanghelii, fără ca socialul și politicul să se simtă îngrădite sau frustrate. (Vezi pe larg Pr. dr. Mihai Valică, Prof. dr. univ. Pavel Chirilă, dr. Andreea Băndoiu și dr. Cristian George Popescu, Teologia Socială, ed. Christiana, București, 2007, pp. 54-55). Filantropia creștină nu trebuie să se oprească doar la a dărui săracilor și bolnavilor cele de trebuință pentru trup. Filantropia trebuie mereu însoțită de actul de catehizare și are ca finalitate nu numai grija de trup, ci mântuirea sufletului celui pe care îl ajutăm în sărăcia sau boala sa. Este o mare eroare să confunzi demersul firesc de cunoaștere și aplicare a normelor de asistență socială, stabilite pentru această activitate de legile Statului, cu filantropia creștină însăși. (Vezi pe larg articolul lui Marcel Răduț Seliște, Fapta bună între filantropie și asistență socială, în revista Rost nr. 29 din iulie 2005). 4.1. Filantropia ortodoxă, între potențial și devenire Filantropia creștină își pierde vocația divină atunci când transformă persoana în cifre statistice, când finalitatea nu mai este mântuirea sufletelor, ci raportarea unui număr cât mai mare de porții de mâncare, pachete sau ajutoare bănești oferite săracilor, bolnavilor etc., când ajutorul dat nu are în vedere iubirea omului – filanthropos –, ci doar exercitarea unei profesii sau datorii sociale, pastorale sau umanitare. Sărăcia din România face necesare unele demersuri cu caracter strict tehnic, de un grad înalt de eficiență, unde contează cifrele și statisticile. Uităm însă că sărăcia și boala își au cauzele nu în cele ale trupului, ci în cele ale sufletului. Filantropia creștină nu urmărește să acorde cazare și servicii sociale de cinci stele, ci are în vedere în primul rând mântuirea sufletului. Într-un astfel de context, este de preferat bobul de muștar al credinței și al dragostei, decât mulțimea proiectelor sociale și munții de bani. Filantropia se face de jos în sus, deci în primul rând în parohie, unde preotul și preoteasa sunt cei dintâi filantropi, atât pentru suflet, cât și pentru trup. De aceea trebuie întărită economic și financiar mai mult parohia și apoi eparhia, mitropolia sau patriarhia. În Biserica Ortodoxă Română sunt încadrați 14.513 de preoți și diaconi și 884 de persoane civile (vezi www.patriarhia.ro), iar infrastructura organizatorică cuprinde absolut toată România, până în cel mai mic sătuc. Deci cel mai eficient mijloc de a face filantropie îl deține organizatoric Biserica. Fiecare biserică este un potențial centru filantropic, fiecare episcop, preot sau diacon, împreună cu fiecare credincios în parte, reprezintă un posibil filantrop. Cele aproape 15.000 de locașuri de cult pot fi 15.000 de minicentre filantropice, locuri de unde se poate aplica o necesară strategie națională de filantropie a Bisericii Ortodoxe. Iată câteva exemple de potențial filantropic și devenire hristică prin slujirea aproapelui spre mântuire. 5. Concluzii Există o tendință de organizare ”euroatlantică” a Bisericii creștine și a tuturor religiilor, în contextul globalizării, din partea unor organisme transnaționale, doar pe principii sociale și culturale. De exemplu, prin Tratatul de la Lisabona, secțiunea rolul cultelor în cadrul UE, Bisericile devin partenere oficiale de dialog cu UE. Prin articolul 17 al Tratatului se recunosc identitatea și contribuția specifice ale Bisericilor pentru bunul mers al societății și se statuează începerea cu ele, pe această bază, a unui dialog “deschis, transparent și constant”. Dialogul este bun, însă Biserica trebuie să rămână permanent în legătură cu harul dumnezeiesc, ca prioritate absolută, în același timp nepierzând dialogul și contactul cu lumea în care trăiește, la toate nivelurile societății. Ortodoxia este actuală și dinamică numai dacă rămâne în jurul Sf. Altar, ca loc de reper și acțiune, în tot ceea ce face și la înălțimea dragostei lui Hristos, și dacă extinde în lume dimensiunea liturgică până la întâlnirea ei cu dimensiunea socială și științifică, pentru a transforma lumea în slujire hristică a aproapelui, după modelul Mântuitorului nostru Iisus Hristos și al Sfinților Părinți. Altfel istoria va vorbi de o eșuare, de deservicii și de o secularizare „de tip ortodox” de data aceasta, dacă va privi numai în trecut și nu și în viitor, sau dacă se va raporta doar social la duhul lumesc globalizat și va neglija scopul filantropic, misionar, apologetic, profetic și soteriologic al Bisericii lui Hristos. Pr. prof. dr. MIHAI VALICĂ președintele Asociației Christiana Vatra Dornei